TARLE cf. magh. tarló „miriște”. 1. – (17 B II 451) din Chiojdu. 2. Tîrlea (17 A II 234; Viciu); Tîrl/escu Învățător, 1890; -ești s. (r. Teleajen) și Tărlești s. disp. (reg. Argeș), sau < subst. tîrlă. 3. Cu grafia ăr > ră: Trălea, mold., 1609 (Sd XI 87). 4. Terle I. (Bir II 389); – V., mold. (Sur VII). Cf. Nic. Tarlo sol polon (Sd XXIII 68).