5 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

-TÁF elem. tafo-.

ȚÎF, țîfuri, s. n. (Regional) 1. Fîn cu mult rogoz; șovar. Cînd [fînul] are mult rogoz... se numește țîf, șovar sau i se zice că-i rogozos sau șovăros. PAMFILE, A. R. 149. 2. Colțul unei plante abia răsărită din pămînt. Peste tabelele de ceapă se pun spini tăiați de pe cîmp... ca nu cumva păsările din ogradă... să le strice... ciugulind țîfurile, cele dintîi fire de ceapă care răsar. PAMFILE, A. R. 192.

ȚÂF, țâfuri, s. n. (Reg.) 1. Fân amestecat cu mult rogoz. 2. Plantă abia răsărită din pământ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TAF prognoză de aerodrom privind evoluția vremii în interval de 9 ore cuprinzând: grupa de identificare a stației, orele pentru care este valabil și pentru care se prognozează situația meteo, grupa vântului, grupa vizibilităților, grupa timpului prezent, grupa norilor, grupa temperaturilor, jivrajul, grosimea stratului turbulenței, grupa de probabilitate de 30-40% de apariție a unor fenomene, orele între care este valabilă probabilitatea, grupa facultativă cu elemente meteo, grupa de interval de timp. Taf se elaborează din trei în trei ore.[1]

  1. TAF = Terminal Aerodrome Forecast — Ladislau Strifler

-TAF „mormînt”. ◊ gr. taphos „mormînt” > fr. -taphe, germ. -taph > rom. -taf.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȚIF, ȚÎF subst. (soiu de iarbă, de fin). 1. Țițul log. (Isp I2); -ești s. (17 B IV 400); Țifescu, Ilie, boier mold.; Țifești s. 2. + -lea: Țiflea (16 B I 12). 3. Țîfe (Vr) < țîf (un soiu de fîn). 4. Țîfoiu fam. (Șez). 5. Țăful „din Țîf” b., (Sur VII).

Țîf, -e, -oiu v. Țif 4-6.

Intrare: taf
taf
sufix (I7-S)
  • taf
Intrare: TAF
TAF
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • TAF
Intrare: Țâf
Țâf nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țâf
Intrare: țâf
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâf
  • țâful
  • țâfu‑
plural
  • țâfuri
  • țâfurile
genitiv-dativ singular
  • țâf
  • țâfului
plural
  • țâfuri
  • țâfurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Țâf
Țâf nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țâf
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țâf regional

  • 1. Fân cu mult rogoz.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: șovar un exemplu
    exemple
    • Cînd [fânul] are mult rogoz... se numește țîf, șovar sau i se zice că-i rogozos sau șovăros. PAMFILE, A. R. 149.
      surse: DLRLC
  • 2. Colțul unei plante abia răsărită din pământ.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Peste tabelele de ceapă se pun spini tăiați de pe cîmp... ca nu cumva păsările din ogradă... să le strice... ciugulind țîfurile, cele dintîi fire de ceapă care răsar. PAMFILE, A. R. 192.
      surse: DLRLC

etimologie: