ȘOVAR s. m. 1. Nume dat mai multor plante: a) plantă acvatică cu frunze plutitoare și cu fructe în formă de măciucă (Sparganium ramosum); b) plantă erbacee din familia gramineelor, cu paiul subțire și aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papură; d) rogoz. 2. Fân cu mult rogoz. [Var.: șuvar s. m.] – Din ucr. šuvar, sb. ševar.

șovar [At: GCR I, 355/29 / V: (reg) ~văr, șuv~ sn, ~văr, șuhar s, șuvăr s, șuvară sf / Pl: ~uri sn / E: ucr шувар, srb sevar] 1 sm (Bot; pop) Papură¹ (Typha angustifolia). 2 sm (Bot; pop) Papură¹ (Typha latifolia). 3 sm (Bot; pop) Trestie (Phragmites communis). 4 sm (Bot; pop) Pipirig (Scirpus palustris). 5 sm (Bot; pop) Rogoz (Carex silvatica). 6 sm (Bot; pop) Rogoz (Carex pilosa). 7 sm (Pop) Plantă acvatică cu frunze plutitoare și cu fructe țepoase, în formă de măciucă (Sparganium ramosum). 8 sm (Pop; șîc -de-munte) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina subțire și dreaptă, cu frunze înguste și flori mici, verzi sau nuanțate cu violet, care crește prin fânețe și locuri umede (Poa trivialis). 9 sm (Bot; pop) Trestie-de-câmp (Calamagrostis epigeios). 10 sm (Bot; pop) Capul-șarpelui Echium rubrum). 11 sm (Bot; Trs) Varga-ciobanului (Dipsacus silvester). 12 sm (Bot; Trs; îf șuvar) Stânjenel (Iris germanica). 13 sm (Bot; reg) Iarbă-albastră (Molima coerulea). 14 sm (Pop; șîc ~-mare sau tăios) Plantă erbacee de pe marginea lacurilor și a mlaștinilor, de culoare verde-cenușie, cu tulpina înaltă până la 2 m, cu frunze lungi și flori roșcate în formă de spic Si: (reg) șovăreață (Cladium mariscus). 15 sm (Bot; reg; îc) ~var-sălbatic Crin-galben (Hemerocallis fulva). 16 sn (Ban; Trs) Fân cu mult rogoz Si: (reg) șovarcă (1). 17 sn (Trs) Loc unde crește șovar (1-15). 18 sn (Mol) Loc unde a ars o pădure și pe care crește șovar (1-15).

ȘOVAR s. m. 1. Nume dat mai multor plante: a) plantă acvatică cu frunze plutitoare și cu fructe în formă de măciucă (Sparganium ramosum); b) plantă erbacee din familia gramineelor, cu paiul subțire și aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papură; d) rogoz. 2. Fân cu mult rogoz. [Var.: șuvar s. m.] – Din ucr. šuvar, scr. ševar.

ȘOVAR s. n. 1. Nume dat mai multor plante: a) plantă acvatică cu frunze plutitoare și cu fructele ca o măciucă (Sparganium ramosum); capul-ariciului; b) papură; c) rogoz. În mijlocul cîmpiilar, se ridicau cîteva stîni de șovar, pustii în lumina moartă. SADOVEANU, O. I 151. Popa bătu apoi patru stîlpi la capătul casei, doi meu înalți, doi mai scurți, alcătui trei pereți de nuiele, făcu acoperiș de șovar și grajdul fu gata. SLAVICI, O. I 65. Trestia și șovarul sînt scumpe în Bărăgan. ODOBESCU, S. III 18. 2. Fin cu mult rogoz. Cînd [fînul] are mult rogoz... se numește țîf, șovar. PAMFILE, A. R. 149.

ȘOVAR m. 1) Plantă acvatică, cu frunze înguste plutitoare și cu fructe în formă de măciucă. 2) Plantă erbacee acvatică, cu tulpină erectă și cu frunze liniare, din care se confecționează diferite obiecte (rogojini, coșuri etc.); papură. 3) Plantă erbacee, cu tulpină înaltă, cu frunze liniare, lungi, care crește prin locuri umede; rogoz. /<ucr. šuvar

șovar n. 1. un fel de trestie subțire cu care se acopere casele la țară; 2. Tr. papură. [Rut. ȘUVAR].

șovár m. ca plantă și n. ca material (rut. šúvar, pol. szuwar, sîrb. ševar, trestie, stuf; [ung. savar, o plantă chenopodiacee]). Vest. Papură cu frunza maĭ îngustă: casă învelită cu șovar. – Pe aĭurea = „buzdugan” (altă plantă).

șovăr sn vz șovar

șovâr s vz șovar

șuhar¹ s vz șovar

șuvar sn vz șovar

șuvară sf vz șovar

șuvăr s vz șovar

ȘUVAR, șuvari, s. m. (În compusul șuvar-de-munte) Plantă erbacee din familia g’ramineelor, cu tulpina dreaptă și cu flori mici, verzi-violete; crește prin finețe și este folosită ca nutreț (Poa trivialis).

șovar s. m.

șovar s. m.

șovar s. m.

șovar (-ri), s. m. – Rogoz (Typha angustifolia). – Var. șuvar. Sl., cf. sb., cr. ševar, rut. šuvar, pol. szuvara (Cihac, II, 392; Conev 45), mag. savar.

ȘOVAR s. v. buzdugan, papură.

ȘOVAR s. (BOT.) 1. (Carex silvatica și pilosa) rogoz. 2. șovar-de-munte (Poa trivialis) = (reg.) firuță, fân.

ȘOVAR s. (BOT.) 1. (Carex silvatica și pilosa) rogoz. 2. șovar-de-munte (Poa trivialis) = (reg.) firuță, fîn.

șovar s. v. BUZDUGAN. PAPURĂ.

șovár, s.m. v. șuvar („specie de măr”).

șovar, s.m. – v. șuvar („specie de măr”).

șovar, -i, s.m. – v. șuvar.

șuvar, (șovar), s.m. – (bot.) 1. Plantă erbacee, din familia gramineelor, cu paiul subțire și aspru (Poa trivialis); „iarbă rea, iarbă ca ovăzu” (Papahagi, 1925); „iarbă slabă, fără suc” (Bud, 1908): „În grădina cu șugar / Să-mi petrec lumea cu-amar” (Papahagi, 1925: 208). 2. Loc șuvar = locus arundinosus (Bud, 1908). 3. Specie de măr pietros, fără suc, care se coace toamna târziu; mere de iarnă, mere bătrânești. – Cf. șovar (< ucr. šuvar, Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

șuvar, (șovar), s.m. – (bot.) 1. Plantă erbacee, din familia gramineelor, cu paiul subțire și aspru (Poa trivialis); „iarbă rea, iarbă ca ovăzu” (Papahagi 1925); „iarbă slabă, fără suc” (Bud 1908): „În grădina cu șugar / Să-mi petrec lumea cu-amar” (Papahagi 1925: 208). 2. Loc șuvar „locus arundinosus” (Bud 1908). 3. Specie de măr pietros, fără suc, care se coace toamna târziu; mere de iarnă, mere bătrânești. – Din ucr. suvar (DEX).