2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Slatina f. 1. mănăstire în jud. Baia, unde eteriștii se ciocniră cu Turcii (1821); 2. oraș înconjurat de dealuri, pe malul stâng ăl râului Olt, cap. județului Olt: 9800 loc. Patria lui Momuleanu (Slătinean). [Slav. SLATINA, baltă, apă sărată (rus.: salină; serb.: izvor de apă sărată)].

SLATINĂ, slatine, s. f. 1. Izvor de apă (minerală) sărată; saramură. ♦ Teren mlăștinos și sărat. 2. Mâncare prea sărată. – Din sl. slatina.

SLATINĂ, slatine, s. f. 1. Izvor de apă (minerală) sărată; saramură. ♦ Teren mlăștinos și sărat. 2. Mâncare prea sărată. – Din sl. slatina.

slatină [At: PSALT. 232 / V: (reg) sclari~, (îrg) zl~ / Pl: ~ne, (reg) slătini / E: vsl слатина] 1 sf (Îrg) Sărătură (5). 2 sf (Reg; gmț; îe) Botezat în ~ Se spune despre o persoană de religie catolică. 3 sf (Îrg) Saramură. 4 sf (Îrg; pex) Mâncare excesiv de sărată. 5 av (Ca determinant al adjectivului „sărat”) Foarte sărat. 6 sf (Reg) Sare depusă pe marginea unei ape sărate.

SLATINĂ, slatine, s. f. 1. Izvor de apă sărată; apă minerală sărată. De gușă îi trece vitei ungînd-o cu slatină. ȘEZ. IV 129. 2. Teren mlăștinos și sărat. În fața satului vine părîul Saratul... într-a căruie rîpi sînt slatine. I. IONESCU, P. 363. 3. Mîncare prea sărată.

SLATINĂ ~e f. 1) Izvor de apă (minerală) sărată. 2) Teren mlăștinos și sărat. 3) Soluție de apă cu multă sare de bucătărie cu întrebuințări în conservarea alimentelor; saramură. /<sl. slatina

slátină f., pl. e și ĭ (vsl. slatina, baltă sărată, salamură, slanikŭ, tîrg de sare; sîrb. slatina, lucru sărat, loc băltos. V. solniță). Apă sarată. Adv. Sărat slatină, slatină de sărat, potroacă, foarte sărat. V. ocnă, morugă și potroacă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

slatină (înv., reg.) s. f., g.-d. art. slatinei; pl. slatine

slatină s. f., g.-d. art. slatinei; pl. slatine

slatină s. f., g.-d. art. slatinei; pl. slatine

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SLATINĂ s. v. clorură de sodiu, saramură, sare, sărătură, solniță.

slatină s. v. CLORURĂ DE SODIU. SARAMURĂ. SARE. SĂRĂTURĂ. SOLNIȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

slatină (-ne), s. f. – Salină, apă sărată. Sl. (sb., cr., slov., ceh., rus.) slatina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 41), cf. slănină. Se păstrează mai ales ca toponim. – Der. slătinos, adj. (salin, sărat); slătioară, s. f. (băltoacă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

slatină, slatine, s.f. – Apă sărată: „Slatină există în hotarele multor sate, ca Săliștea, Slătioara” etc. (Papahagi, 1925: 97). Cele mai sărate ape minerale din Maramureș sunt la Coștiui, respectiv Ocna-Șugatag, lacul Găvrilă (mineralizație totală de 289,257 g/l), Săliștea de Sus (263,137 g/l), Botiza (248,531 g/l). Se utilizează în bucătăria tradițională, dar și de leac. ♦ (top.) Slătioara, pârâu ce izvorăște de la poalele Sermeteșului (1.306 m), trece prin localitățile Glod, Slătioara și se varsă în Iza între localitățile Strâmtura și Bârsana; are o lungime de 12 km. Slătioara, sat aparținător de com. Strâmtura (Valea Izei); Slatina, oraș în Maramureșul de Nord (raionul Teceu, Transcarpatica, Ucraina). – Din sl. slatina „baltă sărată” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

slatină, -e, s.f. – Apă sărată: „Slatină există în hotarele multor sate, ca Săliștea, Slătioara etc.” (Papahagi 1925: 97). Se utilizează în bucătăria tradițională, dar și de leac. – Din sl. slatina.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Slatina, m-re în com. Drăceni, jud. Suceava, principala ctitorie a lui Alexandru Lăpușneanu (1561) și unul dintre marile ansambluri monastice din Moldova. Este alcătuită dintr-o vastă incintă patrulateră, întărită cu ziduri înalte și turnuri de colț, trapeză, chilii și construcții anexe.

SLATINA-TIMIȘ, com. în jud. Caraș-Severin, situată în N culoarului Timiș-Cerna, la poalele NE ale m-ților Semenic și cele V ale m-ților Țarcu, pe cursul superior al râului Timiș; 3.187 loc. (2005). Stație de c. f. (în satul S.-T.). Expl. de lignit (Ilova). Pomicultură. În satul S.-T., menționat documentar în 1433, se află o biserică ortodoxă din sec. 18. Aici au fost descoperite vestigiile unei așezări romane (Masclianis).

Intrare: Slatina
Slatina
substantiv propriu (SP001FS)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Slatina
plural
genitiv-dativ singular
  • Slatinei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: slatină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slatină
  • slatina
plural
  • slatine
  • slatinele
genitiv-dativ singular
  • slatine
  • slatinei
plural
  • slatine
  • slatinelor
vocativ singular
plural
zlatină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

slatină, slatinesubstantiv feminin

  • 1. Izvor de apă (minerală) sărată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: saramură
    • format_quote De gușă îi trece vitei ungînd-o cu slatină. ȘEZ. IV 129. DLRLC
    • 1.1. Teren mlăștinos și sărat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În fața satului vine părîul Saratul... într-a căruie rîpi sînt slatine. I. IONESCU, P. 363. DLRLC
  • 2. Mâncare prea sărată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Soluție de apă cu multă sare de bucătărie cu întrebuințări în conservarea alimentelor. NODEX
    sinonime: saramură
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.