slatină, slatine, s.f. – Apă sărată: „Slatină există în hotarele multor sate, ca Săliștea, Slătioara” etc. (Papahagi, 1925: 97). Cele mai sărate ape minerale din Maramureș sunt la Coștiui, respectiv Ocna-Șugatag, lacul Găvrilă (mineralizație totală de 289,257 g/l), Săliștea de Sus (263,137 g/l), Botiza (248,531 g/l). Se utilizează în bucătăria tradițională, dar și de leac. ♦ (top.) Slătioara, pârâu ce izvorăște de la poalele Sermeteșului (1.306 m), trece prin localitățile Glod, Slătioara și se varsă în Iza între localitățile Strâmtura și Bârsana; are o lungime de 12 km. Slătioara, sat aparținător de com. Strâmtura (Valea Izei); Slatina, oraș în Maramureșul de Nord (raionul Teceu, Transcarpatica, Ucraina). – Din sl. slatina „baltă sărată” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).