Slatina f. 1. mănăstire în jud. Baia, unde eteriștii se ciocniră cu Turcii (1821); 2. oraș înconjurat de dealuri, pe malul stâng ăl râului Olt, cap. județului Olt: 9800 loc. Patria lui Momuleanu (Slătinean). [Slav. SLATINA, baltă, apă sărată (rus.: salină; serb.: izvor de apă sărată)].

Slatina, m-re în com. Drăceni, jud. Suceava, principala ctitorie a lui Alexandru Lăpușneanu (1561) și unul dintre marile ansambluri monastice din Moldova. Este alcătuită dintr-o vastă incintă patrulateră, întărită cu ziduri înalte și turnuri de colț, trapeză, chilii și construcții anexe.

SLATINA-TIMIȘ, com. în jud. Caraș-Severin, situată în N culoarului Timiș-Cerna, la poalele NE ale m-ților Semenic și cele V ale m-ților Țarcu, pe cursul superior al râului Timiș; 3.187 loc. (2005). Stație de c. f. (în satul S.-T.). Expl. de lignit (Ilova). Pomicultură. În satul S.-T., menționat documentar în 1433, se află o biserică ortodoxă din sec. 18. Aici au fost descoperite vestigiile unei așezări romane (Masclianis).