opțiuni
  • info

6 intrări

32 de definiții

din care

Explicative DEX

raca i vz rac1

RÂCĂ s. f. (Fam.) Ceartă, sfadă. ◊ Expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. „a răcni” < sl.) (derivat regresiv).

RÂCĂ s. f. (Fam.) Ceartă, sfadă. ◊ Expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. „a răcni” < sl.) (derivat regresiv).

rac1 i [At: ARGHEZI, C. J. 85 / V: raca / E: fo] (Are) 1 Cuvânt care imită strigătul caracteristic al broaștelor Si: oac! 2 (Reg) Cuvânt care imită strigătul caracteristic al rațelor Si: mac! 3 Cuvânt care imită sunetul claxonului de automobil.

raco i vz rac1

râca i [At: IONESCU, N. 47 / E: fo] (Are) Imită zgomotul produs prin zgâriere.

râcă3 av [At: PAȘCA, GL. / E: nct] (Reg) 1 (Îlav) Râcă-râcă, râre-râre Iute-iute. 2 (Îal) Gata-gata.

râcă2 sf [At: ALR II 4362/899 / Pl: râci / E: nct] (Reg) Arșic (la jocul de copii).

râcă1 sf [At: M. COSTIN, O. 327 / V: (4-9) rică / Pl: (1-3) râci / E: râcâi1] 1 (Reg) Gropiță în pământ la unele jocuri de copii. 2 (Reg) Groapă mică prin care sunt delimitate două terenuri de fânaț. 3 (Reg) Partea inferioară a piciorului găinii Si: (reg) râcâitoare (4). 4 (Fam) Ceartă (1). 5 (Îe) A căuta (cuiva) ~ A căuta (cuiva) prilej de ceartă cu orice preț. 6 (Îe) A purta (cuiva) ~ A purta (cuiva) dușmănie. 7 (Îe) A se pune în ~ (cu cineva) A se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. 8 (Îe) A băga ~ A învrăjbi. 9 (Reg) Persoană care provoacă ceartă.

rică2 sf vz râcă1

ARACAN interj, v. îracan.

ÎRACA interj. v. îracan.

ÎRACA interj. v. îracan.

ÎRACAN interj. (Popular, și în forma îraca, numai în expr.) Îracan de mine! = săracul (săraca) de mine! bietul de mine! vai de mine! Î... ra... ca de mine și de mine! Dar nici atîta lucru nu știi? CREANGĂ, P. 322. – Variante: aracan (SBIERA, P. 9), îraca interj.

RÎCĂ s. f. (Regional) Ceartă; sfadă. ◊ Expr. A purta (cuiva) rîcă = a purta (cuiva) dușmănie. Credea că mai țin minte și că-i port rîcă. C. PETRESCU, C. V. 105. A se pune rîcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luîndu-se la ceartă.

ARACAN interj. v. îracan.

RÂCĂ f. rar Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); sfadă; ceartă; gâlceavă. ◊ A purta cuiva ~ a purta cuiva dușmănie. A căuta (cuiva) ~ a căuta (cuiva) motiv de ceartă. /v. a râcâi

rîcă f., pl. ĭ (d. a rîcăi saŭ rîcîi). Mold. Munt. Rar. Ceartă, sfadă: a se lua la rîcă. Brîncă: ĭ-a dat o rîcă.

Ortografice DOOM

rac (crustaceu) s. m., pl. raci

râcă (fam.) s. f., g.-d. art. râcii

râcă (fam.) s. f., g.-d. art. râcii

îracan interj.

râcă s. f., g.-d. art. râcii

Etimologice

rîcă s. f. – Ceartă, dispută. Sl. rykŭ (Conev 94). – Der. rîcîi (var. răcăi), vb. (înv., a răcni, a urla), din sl. rykati (Tiktin).

Enciclopedice

RÂCA, com. în jud. Argeș, în C. Găvanu-Burdea; 1.453 loc. (2005).

Răc/a, -ea, -ești v. Rac 4, 6.

RÎCĂ subst. (ceartă). 1. Rica s. (RI XXIX 278). 2. Rîcul, T. (Fil). 3. Cf. Rîcot, Ilie (ib), cu suf. -otă.

Argou

a purta pică / râcă (cuiva) expr. a nu(-i) putea ierta (cuiva) o ofensă, un afront din trecut; a fi ranchiunos (pe cineva).

Sinonime

RÂCĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

rîcă s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

Regionalisme / arhaisme

râcă2, râci, s.f. (reg.) groapă mică; partea inferioară a piciorului găinii.

rấcă, s.f. Ceartă, sfadă, discordie. – Der. regr. din râcăi (DEX, MDA).

râcă, s.f. – Ceartă, sfadă, discordie. – Der. regr. din râcăi (Scriban, DEX, MDA).

râcă, s.f. – Ceartă, sfadă, discordie. – Din râcâi „a scurma, a răscoli”.

Intrare: îracan (interj.)
îracan2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • îracan
  • ‑racan
aracan2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • aracan
îraca interjecție
interjecție (I10)
  • îraca
  • ‑raca
Intrare: rac (interj.)
rac3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • rac
raca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
raco
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Răca
Răca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Răca
Intrare: râca
râca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: râcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râcă
  • râca
plural
  • râci
  • râcile
genitiv-dativ singular
  • râci
  • râcii
plural
  • râci
  • râcilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: Râcă
Râcă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Râcă
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îracaninterjecție

  • chat_bubble popular Îracan de mine! = săracul (săraca) de mine! bietul de mine! vai de mine! DLRLC
    • format_quote Î... ra... ca de mine și de mine! Dar nici atîta lucru nu știi? CREANGĂ, P. 322. DLRLC

râcă, râcisubstantiv feminin

  • 1. familiar Ceartă, sfadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ceartă sfadă
    • chat_bubble expresie A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble expresie A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble expresie A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dușmăni
      • format_quote Credea că mai țin minte și că-i port rîcă. C. PETRESCU, C. V. 105. DLRLC
    • chat_bubble expresie A băga râcă = învrăjbi. DEXI
      sinonime: învrăjbi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.