Definiția cu ID-ul 506666:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rîcă s. f. – Ceartă, dispută. Sl. rykŭ (Conev 94). – Der. rîcîi (var. răcăi), vb. (înv., a răcni, a urla), din sl. rykati (Tiktin).