PILE-, -PIL elem. „orificiu, perforație”. (< fr. pyle-, -pyle, cf. gr. pyle, poartă)

PILĂ¹, pile, s. f. Unealtă așchietoare prevăzută pe suprafețele exterioare cu numeroși dinți mărunți și ascuțiți, folosită la prelucrări de ajustare. ♦ Ustensilă metalică în formă de lamă cu suprafața crestată, folosită la netezirea unghiilor (după tăierea lor). – Din sl. pila.

PILĂ², pile, s. f. 1. Generator de curent electric continuu, fără piese în mișcare, care transformă energia dezvoltată de un agent chimic, termic sau luminos în energie electrică. 2. (În sintagma) Pilă atomică = reactor nuclear. 3. (Elt.; în sintagma) Pilă electrochimică = pilă de curent continuu. 4. (Înv.) Teanc, grămadă formată din lucruri de același fel puse unele peste altele. 5. Picior de pod executat din zidărie, din piatră, din beton sau din metal; contrafort de beton care întărește un baraj. 6. (Fam.) Sprijin, ajutor (ilegal) dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga) o pilă = a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine, a solicita o protecție (ilegală) pentru cineva sau pentru sine. A avea pile = a se bucura de protecția cuiva. – Din fr. pile.

pilă¹ sf [At: (a. 1654) CUV. D. BĂTR. II, 452/20 / Pl: ~le / E: vsl пила] 1 Unealtă de oțel, de forme variate, prevăzută pe suprafețele exterioare cu un număr de dinți mărunți, care servește la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure Vz rașpă. 2 (Reg; îe) A linge ~la A îndura neajunsuri. 3 (Îae) A duce lipsa unui lucru. 4 (Îae) A se face de rușine. 5 (Îae) A o scrânti. 6 (Reg; îe) A umbla cu ~la-n tureatcă A fi oricând gata să comită fapte rele. 7 (Șîs ~de unghii) Ustensilă în formă de lamă cu suprafața crestată, folosită la rotunjirea unghiilor.

pilă³ sf [At: H XVIII, 47 / Pl: ~le / E: lat pila] 1 (Ban; Trs) Minge. 2 (Pex; șîcs de-a ~la, în ~) Joc de copii care se joacă cu mingea.

pilă² sf [At: MARIN, PR. I, 178/71 / Pl: ~le / E: fr pile] 1 (Șîs ~ electrică) Dispozitiv alcătuit din doi electrozi introduși într-un electrolit, care transformă energia dezvoltată de un agent în energie chimică. 2 (Îs) ~ atomică Ansamblu de instalații care servește la producerea treptată și reglabilă a fisiunii nucleare în lanț. 3 Reactor nuclear. 4 (Iuz) Grămadă de lucruri identice. 5 Picior de pod din piatră, din beton sau din metal. 6 Contrafort de beton care întărește un baraj. 7 (Fam) Sprijin, ajutor (ilegal) dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj. 8 (Fam; pex) Persoană care acordă acest sprijin. 9 (Fam; îe) A pune (sau a băga) o ~ (sau ~le) (pentru cineva sau cuiva) A interveni în mod abuziv în favoarea cuiva sau pentru sine. 10 (Fam; îae) A solicita o protecție ilegală pentru cineva sau pentru sine. 11 (Fam; îe) A avea ~le A se bucura de protecția cuiva.

PILĂ², pile, s. f. 1. Dispozitiv (alcătuit din doi electrozi introduși într-un electrolit) care transformă energia dezvoltată de un agent chimic, termic sau luminos în energie electrică. 2. (În sintagma) Pilă atomică = ansamblu de instalații care servește la producerea treptată și reglabilă a fisiunii nucleare în lanț; reactor (nuclear). 3. (Elt.; în sintagma) Pilă electrochimică = pilă de curent continuu. 4. (Ieșit din uz) Teanc, grămadă formată din lucruri de același fel puse unele peste altele. 5. Picior de pod executat din zidărie, din piatră, din beton sau din metal; contrafort de beton care întărește un baraj. 6. (Fam.), Sprijin, ajutor (ilegal) dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga) o pilă = a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine, a solicita o protecție (ilegală) pentru cineva sau pentru sine. A avea pile = a se bucura de protecția cuiva. – Din fr. pile.

PILĂ¹, pile, s. f. Unealtă de oțel călit, având una sau mai multe fețe prevăzute cu numeroși dinți mărunți și ascuțiți, folosită la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure. ♦ Ustensilă metalică în formă de lamă cu suprafața crestată, folosită la netezirea unghiilor (după tăierea lor). – Din sl. pila.

PILĂ¹, pile, s. f. Unealtă de oțel călit, cu una eau cu mai multe fețe brăzdate de crestături cu tăișuri, folosită la desprinderea de așchii mici de la suprafața unor piese metalice sau de lemn, pentru a le subția, a le netezi sau a le ascuți. Ochii plutonierului alunecau spre securea cu fierul negricios, luciu la tăiș, unde era ascuțită cu pila. DUMITRIU, P. P. 50. Iară gazda, robotind zi și noapte, se proslăvea pe cuptor, între șanuri... ace, sule, clește, pilă, ciocan. CREANGĂ, A. 81. ♦ Mic instrument asemănător cu cel de mai sus, folosit pentru a netezi unghiile.

PILĂ², pile, s. f. 1. (De obicei determinat prin «electrică») Sursă de energie electrică alcătuită din două vergele sau din două plăci metalice sau de cărbune, cufundate în unul sau în mai mulți electroliți. 2. (În expr.) Pilă atomică = ansamblu de instalații care servesc la producerea treptată și reglabilă a fisiunii nucleare în lanț. 3. (Franțuzism) Teanc format din lucruri de același fel, puse unul peste altul. Un avocat... zuruind o pilă de napoleoni, supăra prin nepăsarea lui pe căpitanul Delescu. DELAVRANCEA, S. 123. 4. Picior de pod, executat din zidărie de piatră, din beton sau din metal; contrafort de beton care întărește un baraj. ◊ Expr. A pune o pilă = a pune un stîlp de susținere; fig. (argou) a interveni în favoarea cuiva (în special a unui candidat la examen). Pune-i pe deasupra și o pilă de o mie de lei. C. PETRESCU, C. V. 55. A avea pile = a avea protecție.

PILĂ s.f. 1. Dispozitiv alcătuit din doi electrozi introduși într-un electrolit, care transformă energia dezvoltată de un agent chimic în energie electrică. ♦ Pilă atomică = dispozitiv pentru producerea unei reacții nucleare. 2. (Constr.) Picior intermediar între culeele unui pod, făcut din zidărie, din beton sau din metal. 3. (Fam.) Manevră, intervenție, susținere nedreaptă a cuiva în scopuri necunoscute; sprijin nedrept, nemeritat. [< fr. pile, it. pila].

-PIL³ elem. pile-.

PILĂ s. f. 1. dispozitiv din doi electrozi introduși într-un electrolit, care transformă energia dezvoltată de un agent chimic în energie electrică. ♦ ~ atomică = reactor nuclear; ~ electrochimică = pilă de curent continuu. 2. (fam.) protecție, sprijin dat cuiva de o persoană influentă; (p. ext.) persoana însăși. ♦ a avea ~e = a se bucura de protecția cuiva. 3. picior intermediar între culeele unui pod, din zidărie, beton sau metal. (< fr. pile)

PILĂ¹ pile f. 1) Unealtă de lăcătușărie, formată dintr-o bară de oțel călit, având pe toată suprafața crestături ascuțite, cu care se prelucrează prin șlefuire piese metalice. 2) Instrument mic în formă de lamă, prevăzut cu crestături și folosit la netezirea unghiilor (după tăiere). [G.-D. pilei] /<sl. pila

PILĂ² pile f. 1) Dispozitiv care transformă diverse forme de energie (termică, chimică etc.) în energie electrică. 2) Picior de pod (din piatră, din metal etc.) care întărește un baraj. 3) fig. Ocrotire, sprijin acordat de o persoană cu funcție importantă. Are pile la minister. [G.-D. pilei] /<fr. pile

pilă f. 1. unealtă de oțel crestată spre a freca și lustrui fierul sau alte metale; 2. pl. stânci de gresie roase ca piramide foarte țuguiate: pilele din valea Olăneștilor. [Slav. PILA].

pilă f. 1. grămadă de mai multe corpuri suprapuse: o pilă de napoleoni; 2. Fiz. instrument destinat a produce curente electrice (= fr. pile).

2) *pílă f., pl. e (fr. pile, d. lat. pîla, coloană). Aparat care preface în curent electric energia produsă de o reacțiune chimică (și care se numește așa după prima pilă, pe care a imaginat-o Volta și care era în formă de coloană. V. galvanizm). Mare stîlp de zid la un pod de cale ferată.

1) pílă f., pl. e (vsl. pila, fĭerăstrăŭ, d. vgerm. fîla, ngerm. feile, pilă; sîrb. bg. pol. pila, pilă, rus. pilá, feresteŭ). Unealtă de oțel de ros metalele (maĭ rar lemnu saŭ unghiile).

pilă s. f., g.-d. art. pilei; pl. pile

pilă s. f., g.-d. art. pilei; pl. pile

pilă (unealtă, dispozitiv electric, teanc, picior de pod) s. f., g.-d. art. pilei; pl. pile

PILĂ s. v. cunoștință, minge, relație.

PILĂ s. (FIZ.) pilă atomică v. reactor atomic; pilă electrică = element; pilă electrochimică = element galvanic; pilă fotovoltaică v. fotoelement; pilă secundară v. acumulator electric.

pilă s. v. MINGE.

PILĂ s. (FIZ.) pilă atomică = reactor nuclear; pilă electrică = element; pilă fotovoltaică = fotoelement, celulă fotovoltaică.

pilă (pile), s. f. – 1. Grămadă, teanc. – 2. Dispozitiv ce transformă energia chimică în energie electrică (pilă electrică). Fr. pile.

pilă (pile), s. f. – 1. Rașpă. – 2. Protecție, recomandare. – 3. (Banat) Loc de copii. – Mr. pilă. Sl. pila „ferăstrău” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 255; Conev 660, cf. bg., sb., cr., ceh., rus. pila. – Der. pili, vb. (a fasona cu pila); pilitură, s. f. (pilit; ceea ce cade de la pilit).

PILE temă comună formată din Pilip (< Filip), Pilat și Spiridon. 1. Pile (Hur 129) -a (16 A I 216; Ard; Sd XXII; Olt); fam. ar. Pili, Pilea (Fărș; Cara 96); – log (Cat; 13-15 B 71). 2. Pileiu (Ard I 194). 3. Pilul (17 B I 172, 341 etc.) Pilescu Dr., olt. (Sd VI 481). 4. Piloiu (Puc; BG LIII 156). 5. Pilea (16 A I 542); Pilco (17 A I 106). Cf. alb. Pilĭo ipoc. < Spiridon (Weig), dar numai pt. formele în uz la aromîni.

a băga o pilă expr. a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine; a face trafic de influență.

a pune o pilă expr. 1. a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine. 2. a solicita protecție (ilegală) pentru cineva sau pentru sine.

a umbla cu pile expr. a face trafic de influență; a profita de pe urma traficului de influență.

P.C.R. (iron.) abr. de la pile, cunoștințe, relații (prin analogie cu sigla Partidului Comunist Român)