PILĂ¹, pile, s. f. Unealtă de oțel călit, cu una eau cu mai multe fețe brăzdate de crestături cu tăișuri, folosită la desprinderea de așchii mici de la suprafața unor piese metalice sau de lemn, pentru a le subția, a le netezi sau a le ascuți. Ochii plutonierului alunecau spre securea cu fierul negricios, luciu la tăiș, unde era ascuțită cu pila. DUMITRIU, P. P. 50. Iară gazda, robotind zi și noapte, se proslăvea pe cuptor, între șanuri... ace, sule, clește, pilă, ciocan. CREANGĂ, A. 81. ♦ Mic instrument asemănător cu cel de mai sus, folosit pentru a netezi unghiile.