PILĂ¹, pile, s. f. Unealtă așchietoare prevăzută pe suprafețele exterioare cu numeroși dinți mărunți și ascuțiți, folosită la prelucrări de ajustare. ♦ Ustensilă metalică în formă de lamă cu suprafața crestată, folosită la netezirea unghiilor (după tăierea lor). – Din sl. pila.

pilă¹ sf [At: (a. 1654) CUV. D. BĂTR. II, 452/20 / Pl: ~le / E: vsl пила] 1 Unealtă de oțel, de forme variate, prevăzută pe suprafețele exterioare cu un număr de dinți mărunți, care servește la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure Vz rașpă. 2 (Reg; îe) A linge ~la A îndura neajunsuri. 3 (Îae) A duce lipsa unui lucru. 4 (Îae) A se face de rușine. 5 (Îae) A o scrânti. 6 (Reg; îe) A umbla cu ~la-n tureatcă A fi oricând gata să comită fapte rele. 7 (Șîs ~de unghii) Ustensilă în formă de lamă cu suprafața crestată, folosită la rotunjirea unghiilor.

PILĂ¹, pile, s. f. Unealtă de oțel călit, având una sau mai multe fețe prevăzute cu numeroși dinți mărunți și ascuțiți, folosită la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure. ♦ Ustensilă metalică în formă de lamă cu suprafața crestată, folosită la netezirea unghiilor (după tăierea lor). – Din sl. pila.

PILĂ¹, pile, s. f. Unealtă de oțel călit, cu una eau cu mai multe fețe brăzdate de crestături cu tăișuri, folosită la desprinderea de așchii mici de la suprafața unor piese metalice sau de lemn, pentru a le subția, a le netezi sau a le ascuți. Ochii plutonierului alunecau spre securea cu fierul negricios, luciu la tăiș, unde era ascuțită cu pila. DUMITRIU, P. P. 50. Iară gazda, robotind zi și noapte, se proslăvea pe cuptor, între șanuri... ace, sule, clește, pilă, ciocan. CREANGĂ, A. 81. ♦ Mic instrument asemănător cu cel de mai sus, folosit pentru a netezi unghiile.

PILĂ¹ pile f. 1) Unealtă de lăcătușărie, formată dintr-o bară de oțel călit, având pe toată suprafața crestături ascuțite, cu care se prelucrează prin șlefuire piese metalice. 2) Instrument mic în formă de lamă, prevăzut cu crestături și folosit la netezirea unghiilor (după tăiere). [G.-D. pilei] /<sl. pila

pilă f. 1. unealtă de oțel crestată spre a freca și lustrui fierul sau alte metale; 2. pl. stânci de gresie roase ca piramide foarte țuguiate: pilele din valea Olăneștilor. [Slav. PILA].

1) pílă f., pl. e (vsl. pila, fĭerăstrăŭ, d. vgerm. fîla, ngerm. feile, pilă; sîrb. bg. pol. pila, pilă, rus. pilá, feresteŭ). Unealtă de oțel de ros metalele (maĭ rar lemnu saŭ unghiile).

pilă s. f., g.-d. art. pilei; pl. pile

pilă s. f., g.-d. art. pilei; pl. pile

pilă (unealtă, dispozitiv electric, teanc, picior de pod) s. f., g.-d. art. pilei; pl. pile

pilă (pile), s. f. – 1. Rașpă. – 2. Protecție, recomandare. – 3. (Banat) Loc de copii. – Mr. pilă. Sl. pila „ferăstrău” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 255; Conev 660, cf. bg., sb., cr., ceh., rus. pila. – Der. pili, vb. (a fasona cu pila); pilitură, s. f. (pilit; ceea ce cade de la pilit).