captalan [At: DAMÉ, T. 75 / V: ~aci, ~tăi~, căftăl~, căpcăl~, căptălaci, căptăl~ / Pl: ~e sn, ~i sm / E: mg káptalan] 1 sn (Apc; Mol; Buc) Acoperământ de scoarță jupuită de pe brazi la știubeie: Si: captar (1), foltău. 2 sn Capătul (2) urzitoarei. 3 Scaunul urzitoarei. 4 sm (Bot) Planta Cirsium rivulare. 5 sm (Bot; reg) Brustur (Petasites hybridu). 6 sm (Prc) Frunzele captalanului (4), întrebuințate ca acoperiș la stupii primitivi de albine. 7 sm (Bot; reg) Brustur (Arctium lappa). 8 sm (Bot; reg; îc) ~-negru Lumânărica peștilor (Verbascum nigrum). 9 sm (Bot; reg; îc) ~-de-cel-galben Coada-vacii (Verbascum phlomoides). 10 sm (Bot; reg; șîc) ~-de-cel-mare Cucuruz (Petasites albuș). 11 sm (Fig) Om cu capul mare. 12 (Fig) Capsoman (1).

CAPTALAN, captalani, s. m. Plantă erbacee cu frunze mari și late și cu flori purpurii (Petasites officinalis); p. restr. frunzele acestei plante, întrebuintate ca acoperiș la stupii primitivi de albine. [Var.: căptălan s. m.] – Din magh. káptalan.

CUCURUZ, (1, 3, 4) cucuruzi, s. m., (2) cucuruze, s. n. (Reg.) 1. S. m. Porumb (planta și rodul ei). 2. S. n. pl. Holde semănate cu porumb; porumbiște. 3. S. m. Fructul coniferelor; con. 4. S. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule (Petasites albus). – Cf. bg., scr. kukuruz, kukurudza.

CAPTALAN ~i m. Plantă erbacee cu frunze mari, late, și cu flori purpurii, folosită în medicină. /<ung. káptalan

CUCURUZ ~i m. Fructul coniferelor sub solzii căruia sunt semințele; con. /<sb. kukuruz

captalan s. m., pl. captalani

cucuruz (porumb, con de brad) s. m., pl. cucuruzi

cucuruz (porumbiște) s. n., pl. cucuruze

CAPTALAN s. (BOT.) 1. (Petasites officinalis sau hybridus) (reg.) brusture, cucuruz, podbal, buiedea-ciumei, rădăcina-ciumei, sudoarea-laptelui; 2. captalan-negru (Verbascum nigrum) = (reg.) somnoroasă.

CAPTALAN s. v. brusture, captar, lipan.

CUCURUZ s. (BOT.; Petasites albus) (Bucov.) cojocel.

CUCURUZ s. v. captalan, con, porumb, știulete.

PETASITES (L.) Mill., PETASITES, fam. Compositae. Gen originar din Asia și nordul zonelor temperate, cca 26 specii, erbacee, perene, cu rizom gros, orizontal. Tulpină numai cu foliole scvamoase. Frunzele tulpinale se dezvoltă mai tîrziu, foarte mari, cordat-reniforme. Flori (apar înaintea frunzelor sesile pe un receptacul comun, așezate în capitule reunite într-un racem, terminal pe tulpină, înconjurate de un involucru comun (foliolele involucrului monoseriale). Radiile florilor marginale divers colorate (albe, albastre, roșii-violacee).

Petasites albus (L.) Gaertn. Specie care înflorește primăvara. Flori hermafrodite (stigmate liniar-lanceolate, ascuțite la vîrf, sectate) albe-gălbui, așezate în capitule reunite în raceme, terminale pe tulpină; deseori apar înaintea frunzelor. Frunze radicale orbicular-cordiforme, inegal-dințate, pe partea inferioară lat-sur-păroase. Plante perene, erbacee, cu tulpini acoperite de frunze scvamiforme, pînă la 0,90 m înălțime.

Petasites hybridus (L.) Gaertn. (P. officinalis Moench). Specie care înflorește primăvara. Flori roșii-sîngerii, hermafrodite (stigmate scurte și ovale), apar înaintea frunzelor și sînt așezate în capitule reunite în raceme terminale. Frunze radicale, foarte mari, lung-pețiolate, lat-cordate sau reniforme, cu marginea dințată, la început pe partea inferioară gri-păroase, apoi glabre, pe cea superioară verzi-închis. Plantă erbacee, perenă, odorantă, cu rizom gros, orizontal, cărnos, lung. Tulpină dreaptă, pînă la 1 m înaltă, simplă, tometoasă și acoperită cu solzi roșietici.

Petasites paradoxus (Retz.) Baumg. (syn. P. nivens Baumg.). Specie care înflorește primăvara. Flori roșii, roșii-albe, foliolele involucrului roz-roșii albe. Frunze triunghiular-cordate, pe partea inferioară spre maturitate albe-verzui tomentoase. Plantă erbacee, perenă, cu rizomi. Tulpină de cca 35 cm înălțime.