Pantelimon (St.) m. 1. martir serbat la 27 Iulie, poporul îl ține de frate al sfântului Ilie, și dânsul rău de trăsnete; 2. sat cu o mânăstire în jud. Ilfov, zidită de Gr. Ghica în 1750, cu spital și școală de surdo-muți: 2755 loc.

Pantelimón și -ilimón m. (maĭ vechĭ -eĭlimón, d. ngr. Panteleimon, „de tot milos” și Pantáleon. V. pantalonĭ). Numele unuĭ sfînt (pop. Pintilie și Pintea), de la a căruĭ zi (27 Iuliŭ) „vara se călătorește spre toamnă”: Pintilie călătoru.

Pantelimon.

Pantelimon (sec. 4 d. Hr.), sfânt, mare mucenic, decapitat în timpul persecuției creștinilor pornite de Dioclețian. Moaștele sale au fost aduse de Iustinian la Constantinopol, într-o bis. cu hramul său, iar o altă parte a lor se află la Paris și la Lyon. În România este patronul croitorilor și se sărbătorește la 27 iulie.

PANTELIMON 1. Complex lacustru de origine antropică, situat pe cursul inferior al râului Colentina, în extremitatea de E a municipiului București li pe terit. com. P. (3), format din lacurile Pantelimon I (33 ha) și Pantelimon II (313 ha). 2. Com. în jud. Constanța, situată în pod. Casimcea; 1.925 loc. (2003). Expl. de cuarțite și de șisturi verzi. Pe terit. com. au fost descoperite vestigiile unei așezări rurale (vicus) și ale unei fortificații romane numită Ulmetum (sec. 2-7). 3. Com. în jud. Ilfov, situată pe malul de N al lacului Pantelimon II, la marginea de E a municipiului București; 15.429 loc. (2003), locul doi pe țară (după com. Voluntari) ca număr de locuitori. Stație de c. f. Expl. de argilă. Fabrică de acumulatori. Biserica Sf. Pantelimon, ctitorie din anii 1735-1750 a domnului Grigore II Ghica. Complexul „Lebăda” (hotel și restaurant). Între 23 ian. 1981 și 12 apr. 1996 a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov.

PANTELIMON gr. ∏αντελείμον I. Panteleimon: A. Scurtat în Pantelei, Pentelei sau Pîntelei: 1. Pantelei zis și Pîntelei (Ștef); Panteleiu (16 A III 186). 2. Păntelei, olt. (Cand); mold. (Sd XI 87; Sd XVI); -u (17 A V 143); -iu, mold. (Sd V 533). 3. Panteleești (16 A I 117); Pînteleești s. (Ștef). 4. Păntilei, mold. (17 A III 239). B. Scurtat în Pentelei: 1. Pentelei, 1600, mold. (Sd XXII 205; 16 A III 219, IV 70); -u (Ștef); -iu (17 A II 143). 2. Pentele (M mar); -u, Lupu (Bîr II 45) scris și Pinleleiu, L. (ib. 31); Penteleu, muntele. 3. Penleli/i (17 A IV 119); -e (Sd XVI; Sur IV). C. Scurtat în Pîntelei: – (Bîr I); călăraș, 1655 (Sd IV 38) etc.; -iu (P⁷); -u Puiul, mold. 2. Pinteleu (Mar); Pintelescu, P. (CL). 3. Pîntelei (Ștef). II. Panteli (mon), Pantili- sau Pentili (mon). 1. Panteleț pîrc. (16 A IV 79). 2. Panteli, -e act. 3. Cu met.: Telipan, Ioan, act. 4. Cu afer.: Anteli frați neg. (AO XVI 301); Antelești s., 1670 (BCI I); Antilești s. (Dm). 5. Pantilimon olt. (Cand). 6. Panlilie (Ard II 232; Cîmp); – hațeg. (Cand); cu afer.: Antilie, Oprea (17 B III 197). 7. Păntilie (Ur XXII 76); olt. (Cand); Păntelie (16 A III 37). 8. Pentilicul t. III. + Ilie: 1. Pintilie, frecv. mold. și mar. (Mar); -scu. 2. „Pintilei călătoru” (Grai I 269). 3. Pintiloaia t.; Pintiliu (Tec I); Pintilică. Identitatea între forme o dau și „Documentele lui Ștefan cel Mare” (ed. Ioan Bogdan), aceeași persoană fiind denumită cu mai multe variante ale numelui: Pantelei se scrie și: Pentelei, Pintelei și Pînte, iar Pante se mai scrie: Pantea, Pîntea. Teme secundare scurtate: Pantele, Tele, Telimon, Mon. IV. Scurtarea: Pante, Pănte, Pînte, Pinte. 1. Panta (16 B VI 319; Hur 123) din Pantaleon, n. inițial din care Ital. Pantaloni. 2. Pante, -a (Ștef; Dm; Moț; Ard; Sd XVI). 3. Panteș, olt. (Cand). 4. Pantie (Hur); Pantia (Ard I 210); Pantiul (Sd XVI; Isp III¹). 5. Pantoc, olt. (Cand). B. 1. Păntea (Sd XI 271 și XXII). 2. Pănti (Vit 32) 3. Păntel, munt. (Sd XXI). 4. Păntoșești s. (Bih). C. Pînt/e (Dm; 16 A I 351); olt. (Cand); -ea (Ștef; Șez); -escu, act. D. 1. Pente (Mar); -a, zis Pantea, I. (Isp II²). 2. Pentin (16 B VI 87); Pentenoaica t. E. 1. Pinte, frecv. mar. (Mar; Met 114); -a, frecv. (Ard). 2. Pinta, Ioan, act.; Pintescul (Băl II). 3. Pinteiu (Mar); Pintei, Nicoara, în genitiv (Mar) și cu met.: Anpite, Nicoară (ib. și Mar 117). 4. Pintie postelnic (17 AII 314). 5. Pintoi, ard. V. Divizat în: Pan-Telimon. Vezi tema Pan: A. Derivate cu sufixele -co, -cu, -ca, -cea, -ciu, împrumutate (?) de la slavii din Pen. Balcanică: 1. Panc (M mar) și s.; Panco (Sd XVI); Pancu (P Bor 123; Sd XI 73); -l, -lescu, act. și Pînculescu (An Pl 123). 2. + -oi: Pancoi (16 A I 548). 3. + -otă: Pancota (M mar); Pîncota s.; Păncăuți s. (Dm). 4. Panca f., 1638 (AO VII 29) și s. 5. Pancea, Ștefoae, f. (17 A IV 127); Păncești s. 6. Panciu oraș; – M., act.; Pănciu, 1638 (AO VII 29); -lescu, act.; Panciova, Radu, din Brașov (Sd XI) și oraș băn. 5. + tc. Cara „negru”: Carapan și Carapancea, act. B. *Telimon, deformat în: Teliman (Isp V²; Arh); Teleman = Teliman 1851 (Gorovei, Fălticeni p. 125); Tiliman (Isp II²; Bîr I); Tileman, P., act.; aceste variante, determinate de formele Panteli, Pantili, Pantile, iar sufixul -man fiind activ în l. romînă, fac dovadă că Teliman nu e de origine tc.cumană. C. Din Telemon, segmentat în: Tel, (Teli, Tili, Tele) și Mon: 1. Tell, general Cristian, nu din tc. tel „colină”, etim. V. Bogrea (DR I); Tel (UI 134); -ul (Tec I); Teloe (16 B IV 345); Teloae, Neaga (16 B V 199). 2. Tel/e, P. (16 A I 237; 17 A IV 35; Sur XI); -ea (17 B I 228); -ean (Paș); -eanu Ion (An Pl 118) cf. Teliianu, nepot Ieremiei Rugină (17 A V 45); Telescul, olt. (Sd XV 323; 17 B I 144); Teleasca, Telești ss.; Tălăești (17 A II 63); + -eș *Teleș: Teleșca (Buc); Teleș/eu, -euca, -mani ss.; + -eț: Telețul t. 3. Din Teli: Teli b., mold. (Sd XXI); Telița s.; Telițoiu, G., olt. act.; Teliu s.; Teliuc s.; Teliuță, G., act. 4. Tili (< Pantilimon): Tile, (Sur VII); – Mihu, 1677 (D Buc); Tilea, Nistor, 1781, olt. (AO III nr 13); – ard., 1726 (Paș); Tilia fam. (Mus 11); Tilică, A., act.; -ești s. (13 – 15 B 179); Tiloiu, olt. (Cand 172); Tilichi, E., act. D. Pentru derivatele lui Mon, din segmentarea Panteli-Mon sau: Pan-Teli-Mon, v. Mon, -ea. VI. Pandel/eimon cu nd < nt (PGov f° 46); 1. – imon sărb. (Cob 62);- Negoescu (R Gr). 2. Cu apoc.: Pandel/e, frecv. în mediul urban; -escu (Sd XVI); cu afer.: Delea, v. și Nedelea; cf. și adj. gr. παντέλης „perfect”. 3. Pandalia neg. (16 B V 181) sub influența subst. pandalii. 4. Scurtat: Pandia, C. (Olt). Pandu b., ar. (Fărș); -l (17 B III 601) etc. 6. Păndic (17 B IV 310); Pandichiu, zis și Pandico olt. (17 B II 109), cf. și gr. πάνδιϰος „prea just”. 7. Pandușca f. (17 A I 82); Pande f., ar. (Fărș).

Pantelimon Nume frecvent, vechi și larg răspîndit sub diverse forme în onomastica românească, Pantelimón corespunde gr. Panteléemon. Necunoscut în epoca clasică, Panteleémon este o formație creștină, interpretată de specialiști ca un compus din pant-, de la forma de genetiv pantós a lui pas, pan „tot”, (element cunoscut din numeroase antroponime, → Pamfil, Panait etc.) și eleémon „milos”, „binefăcător”. Intrat în onomasticonul creștin, Panteléemon se răspîndește în Europa mai ales datorită cultului unui mare martir din timpul împăratului Maximilian, considerat făcător de minuni sau protector contra tunetului, trăsnetului și arsurilor (credință cunoscută și la noi și legată de faptul că sărbătoarea Pantelimonul sau Pintelei călătorul cade tocmai în miezul verii, cînd asemenea fenomene meteorologice sînt obișnuite și pot provoca mari pagube recoltelor). Frecvent la Veneția, unde sfîntul este celebrat ca patron al orașului, Pantal(e)one a devenit nume consacrat unui personaj venețian din comedia bufă italiană (de obicei, un bătrîn slab și aiurit); folosit cu valoare de substantiv comun, cuvîntul a ajuns să însemne, prin aluzie probabil la îmbrăcămintea personajului, pantalon (tot de aici, derivatul pantalonadă „scenă burlescă, bufonerie, discurs ipocrit”). Preluat de către slavi (în Galicia este atestat în sec. 15), numele ajunge și la români, aparițiile documentare ale unor forme datînd din sec. 14 – 15. Pătruns din diverse surse (limbile slave de sud: bulgară, sîrbo-croată, sau răsărit: ucraineană; maghiară etc.) în forme diferite, modificat și pe teren românesc, Pantelimon are o bogată familie de hipocoristice, variante, derivate, multe păstrate în inventarul numelor de familie sau în toponimie: Pantelei(u), Pantele, Pentelei, Penteleu (de aici și numele unui munte din jud. Buzău), Pîntelei, Panteleț, Panta, Pante(a), Panteș, Păntea, Pînte(a), Pinta, Pinte(a), Panc, Panco, Pancu(l), Pancotă, Panca, Pancea, Panciu (de aici și numele orașului), Telea (toponimul Telești, cu o primă atestare la 1452), Teli, Teliuc, Teliuță, Tile(a), Tilică (de aici toponimul Tilicești, atestat în documentele Țării Românești la 1483), Pandelimon, Pandele, Pandea, Pintilie (prin contaminare cu Ilie) etc. Ca prenume n-a rămas în uz decît Pantelimon și Pandele, ambele cu o frecvență foarte redusă. ☐ Germ. Pantaleon, it. Pantaleone, Panteleemone, magh. Pantaleon, Pentele, bg. Panteleimon, Pantelei, Pandeli etc., rus. Panteleimon, ucr. Pantelii, Palii, Panko etc.