Pantelimon Nume frecvent, vechi și larg răspîndit sub diverse forme în onomastica românească, Pantelimón corespunde gr. Panteléemon. Necunoscut în epoca clasică, Panteleémon este o formație creștină, interpretată de specialiști ca un compus din pant-, de la forma de genetiv pantós a lui pas, pan „tot”, (element cunoscut din numeroase antroponime, → Pamfil, Panait etc.) și eleémon „milos”, „binefăcător”. Intrat în onomasticonul creștin, Panteléemon se răspîndește în Europa mai ales datorită cultului unui mare martir din timpul împăratului Maximilian, considerat făcător de minuni sau protector contra tunetului, trăsnetului și arsurilor (credință cunoscută și la noi și legată de faptul că sărbătoarea Pantelimonul sau Pintelei călătorul cade tocmai în miezul verii, cînd asemenea fenomene meteorologice sînt obișnuite și pot provoca mari pagube recoltelor). Frecvent la Veneția, unde sfîntul este celebrat ca patron al orașului, Pantal(e)one a devenit nume consacrat unui personaj venețian din comedia bufă italiană (de obicei, un bătrîn slab și aiurit); folosit cu valoare de substantiv comun, cuvîntul a ajuns să însemne, prin aluzie probabil la îmbrăcămintea personajului, pantalon (tot de aici, derivatul pantalonadă „scenă burlescă, bufonerie, discurs ipocrit”). Preluat de către slavi (în Galicia este atestat în sec. 15), numele ajunge și la români, aparițiile documentare ale unor forme datînd din sec. 14 – 15. Pătruns din diverse surse (limbile slave de sud: bulgară, sîrbo-croată, sau răsărit: ucraineană; maghiară etc.) în forme diferite, modificat și pe teren românesc, Pantelimon are o bogată familie de hipocoristice, variante, derivate, multe păstrate în inventarul numelor de familie sau în toponimie: Pantelei(u), Pantele, Pentelei, Penteleu (de aici și numele unui munte din jud. Buzău), Pîntelei, Panteleț, Panta, Pante(a), Panteș, Păntea, Pînte(a), Pinta, Pinte(a), Panc, Panco, Pancu(l), Pancotă, Panca, Pancea, Panciu (de aici și numele orașului), Telea (toponimul Telești, cu o primă atestare la 1452), Teli, Teliuc, Teliuță, Tile(a), Tilică (de aici toponimul Tilicești, atestat în documentele Țării Românești la 1483), Pandelimon, Pandele, Pandea, Pintilie (prin contaminare cu Ilie) etc. Ca prenume n-a rămas în uz decît Pantelimon și Pandele, ambele cu o frecvență foarte redusă. ☐ Germ. Pantaleon, it. Pantaleone, Panteleemone, magh. Pantaleon, Pentele, bg. Panteleimon, Pantelei, Pandeli etc., rus. Panteleimon, ucr. Pantelii, Palii, Panko etc.