2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

părăuț[1] sn vz pârâuț

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: pârăuț LauraGellner

PÂRĂÚȚ s. n. v. pârâuț.

PÂRÂÚȚ, părăuțe, s. n. (Pop.) Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț.

pârâuț sn [At: (a. 1747) IORGA, S. D. XIX, 8 / V: ~răuț / Pl: ~e, ~uri / E: pârâu + -uț] 1-18 (Șhp) Pârâiaș (1-18). 19 (Fig) Cantitate dintr-un lichid care curge sub forma unui fir subțire.

PÂRÂÚȚ, pârâuțe, s. n. Pârâiaș. [Var.: pârăúț s. n.] – Pârâu + suf. -uț.

PÎRĂÚȚ, pîrăuțe, s. n. Pîrăiaș. Lîngă un pîrăuț Bate un cățeluș (Broasca). GOROVEI, C. 31. (Și în forma regională părăuț) Atunci Dragomir se repezi și, smulgînd un smoc de floricele ce creșteau pe malul părăuțului ce curgea de la izvor, le aruncă la picioarele Mandei. NEGRUZZI, S. I 108. Părăuț, apă amară, Face-te-ai neagră cerneală. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 160. ◊ Fig. Curg întregi părăuțe De lacrimi din ochii săi. CONACHI, P. 15. – Variantă: părăuț s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pârâúț (pop.) s. n., pl. pârâúțe

pârâúț s. n., pl. pârâúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Părăuț
Părăuț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Părăuț
Intrare: pârâuț
pârâuț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârâuț
  • pârâuțul
  • pârâuțu‑
plural
  • pârâuțe
  • pârâuțele
genitiv-dativ singular
  • pârâuț
  • pârâuțului
plural
  • pârâuțe
  • pârâuțelor
vocativ singular
plural
pârăuț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârăuț
  • pârăuțul
  • pârăuțu‑
plural
  • pârăuțe
  • pârăuțele
genitiv-dativ singular
  • pârăuț
  • pârăuțului
plural
  • pârăuțe
  • pârăuțelor
vocativ singular
plural
părăuț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părăuț
  • părăuțul
plural
  • părăuțe
  • părăuțele
genitiv-dativ singular
  • părăuț
  • părăuțului
plural
  • părăuțe
  • părăuțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pârâuț pârăuț părăuț

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Lîngă un pîrăuț Bate un cățeluș (Broasca). GOROVEI, C. 31.
      surse: DLRLC
    • Atunci Dragomir se repezi și, smulgînd un smoc de floricele ce creșteau pe malul părăuțului ce curgea de la izvor, le aruncă la picioarele Mandei. NEGRUZZI, S. I 108.
      surse: DLRLC
    • Părăuț, apă amară, Face-te-ai neagră cerneală. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 160.
      surse: DLRLC
    • figurat Curg întregi părăuțe De lacrimi din ochii săi. CONACHI, P. 15.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pârâu + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09