PÎRĂUȚ, pîrăuțe, s. n. Pîrăiaș. Lîngă un pîrăuț Bate un cățeluș (Broasca). GOROVEI, C. 31. (Și în forma regională părăuț) Atunci Dragomir se repezi și, smulgînd un smoc de floricele ce creșteau pe malul părăuțului ce curgea de la izvor, le aruncă la picioarele Mandei. NEGRUZZI, S. I 108. Părăuț, apă amară, Face-te-ai neagră cerneală. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 160. ◊ Fig. Curg întregi părăuțe De lacrimi din ochii săi. CONACHI, P. 15. – Variantă: părăuț s. n.