2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PẤRTE s. f. v. pârtie.

PẤRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.

pârte[1] sf vz pârtie

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: părte LauraGellner

pârtie sf [At: GHICA, S. XVII / V: (reg) pârtă, pârte[1], pârdie[2] / Pl: ~ii / E: slv *прътъ cf scr[3] prt, prta] 1 Drum făcut prin zăpadă. 2 (Spc) Drum amenajat prin zăpadă, pentru practicarea unor sporturi de iarnă. 3 (Îe) A deschide (sau a rupe, a croi, a tăia etc.) ~ A merge primul dintr-un șir prin zăpadă înaltă, neatinsă, înaintând greu și făcându-le celorlalți mersul mai ușor. 4 (Fig; îae) A face ceva pentru prima dată. 5 (Fig; îae) A începe ceva, luptând cu dificultățile. 6 (Fig; îae) A-și croi singur un drum în viață. 7 (Reg; îe) A-i da (cuiva) în ~ A descoperi însușirile, intențiile sau faptele tainice ale cuiva. 8 (Îae) A identifica pe cineva. 9 (Reg; îe) A-și da în ~ A deveni om de treabă. 10 (Pex) Loc de trecere printr-o mulțime de oameni. 11 (Pop) Cărare făcută printre semănături, printr-un desiș de pădure etc. 12 (Reg) Loc deschis într-o pădure, în pantă, pe care sunt rostogoliți butucii. 13 (Reg) Arie pe care se bat snopii. corectată

  1. În original, tipărit greșit: părte. O confirmă referința încrucișată și forma acestei variante recomandată de alte surse — LauraGellner
  2. Cele trei variante, fără accente în original — LauraGellner
  3. Abreviere nedefinită. Este posibil să aibă sensul „limbile sârbă și croată”. — cata

PẤRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, scr. prt, prtina.

PÎ́RTIE, pîrtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. Afară, viscolul zidise troiene pînă la streșină. Pîrtiile abia despicau calea îngustă de la o poartă la alta. C. PETRESCU, A. 108. Caii mergeau acum destul de repede, că trăgeau acasă și era o minune de pîrtie. VLAHUȚĂ, O. A. II 264. Băieții mergeau răpede cît puteau, dar nu sporeau la mers, căci pîrtie pînă la stină nu era. CONTEMPORANUL, VIIII 98. ◊ (În comparații) Drumul robilor se deslușea ca o pîrtie alburie prin spuza stelelor. SANDU-ALDEA, U. P. 128. ♦ Drum amenajat în zăpadă în vederea sporturilor de iarnă. în zilele vacanței, un grup de pionieri și pioniere din tabăra de la Predeal se întrec cu săniuțele pe întinsul pîrtiei de zăpadă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2868. 2. Drum deschis prin semănături, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. Intrară într-un bunget de pădure. Aici o luară apoi pe o pîrtie. ISPIRESCU, L. 354. Tot mai cercînd el ba ici, ba colea, înspre sară, numai ce dă de-o pîrtie. CREANGĂ, P. 144. ◊ Fig. Rup clopotele pîrtii și dîre fac pe cer. LESNEA, I. 29. – Variantă: pîrte (CAMIL PETRESCU, V. 99, ALECSANDRI, P. III 225) s. f.

PÂRTIE ~i f. 1) Cărare făcută în zăpadă (prin bătătorire). 2) Fâșie de teren special amenajată prin zăpadă pentru practicarea unor probe sportive de iarnă. [G.-D. pârtiei; Sil. -ti-e] /<sl. prutu, sb. prt, prtina

pârtie f. 1. cărare făcută prin zăpadă: a-și deschide o pârtie; 2. cărare în genere: o luară apoi pe pârtie ISP.; a-și da în pârtie, a se face om de treabă (în urma unei pedepse); 3. fig. răritură, gol: lehimea cruntă făcea pârtii grozave’n cetele române AL. [Serb. PRT].

pî́rtie f. (sîrb. prt, pîrtie, prtiti, a deschide drum, vsl. prati, a călca în picĭoare). Carare pin zăpadă. – Și pîrte (CL. 1924, 198).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pấrtie (-ti-e) s. f., art. pấrtia (-ti-a), g.-d. art. pấrtiei; pl. pấrtii, art. pấrtiile (-ti-i-)

pârtie s. f. (sil. -ti-e), art. pârtia (sil. -ti-a), g.-d. art. pârtiei; pl. pârtii, art. pârtiile (sil. -ti-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂRTIE s. v. cărare, potecă.

pîrtie s. v. CĂRARE. POTECĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pîrtie (-ii), s. f.1. Cărare, potecă. – 2. Drum sau potecă deschisă în zăpadă. – 3. Urme de sanie. – Mr. părtică. Sb., slov. prt (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 247), cf. bg. părtina (Conev, 42), din sl. prati „a călca în picioare”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Pîrt/an, -ea, -ești v. Partenie II 5.

arată toate definițiile

Intrare: Pârtea
Pârtea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pârtea
Intrare: pârtie
  • silabație: -ti-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârtie
  • pârtia
plural
  • pârtii
  • pârtiile
genitiv-dativ singular
  • pârtii
  • pârtiei
plural
  • pârtii
  • pârtiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F109)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârte
  • pârtea
plural
  • pârți
  • pârțile
genitiv-dativ singular
  • pârți
  • pârții
plural
  • pârți
  • pârților
vocativ singular
plural
pârdie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.