2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOVÁC, novaci, s. m. (Pop.) Nume dat în mitologia populară unui personaj închipuit ca un om puternic și voinic. – Din n. pr. Novac.

novac sm [At: GORJAN, H. I, 63/7 / Pl: ~aci / E: Novac] 1 (Mtp) Personaj închipuit ca un om bine legat și puternic. 2 (Olt) Om înalt și voinic.

NOVÁC, novaci, s. m. Nume dat în mitologia populară unui personaj închipuit ca un om puternic și voinic. – Din n. pr. Novac.

NOVÁC, novaci, s. m. (Învechit și popular) Uriaș, gigant, titan; voinic. Își alese din prăvălia stăpînului său o sabie rămasă de la novaci, pe care o păstra în prăvălie ca pe un odor din vechime. ISPIRESCU, L. 137. Un arap trupeș ca un novac. GORJAN, H. I. 63.

NOVÁC ~ci m. (în mitologia populară) Personaj închipuit ca un om puternic și voinic. /Din Novac n. pr.

Novac m. 1. V. Baba; 2. Brazda lui Novac, numit și Troianul, șanț de 1½ stânjeni în jud. Romanați.

novac m. uriaș: novacul avea darul de a culca la pământ o oaste întreagă ISP. V. Novac.

novác m. (vsl. novakŭ, care e venit de curînd, d. novŭ, noŭ. V. izvoană). Vest. Uriaș, gigant (după numele căpitanuluĭ Baba-Novac al luĭ Mihaĭ Viteazu, ucișĭ amîndoĭ ce ungurĭ la 1601).

Baba-Novac m. («Moș Novac») 1. haiduc celebrat în cântecele bătrânești; 2. faimos general al lui Mihaiu-Viteazul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

novác (pop.) s. m., pl. nováci


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

novác (nováci), s. m. – Gigant, uriaș. Sl. novakŭ „nou sosit” (Cihac, II, 218; cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 216), cf. sb., cr., slov. novak „novice”, pol. nowak.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NOVAC, personaj al baladelor populare românești (ciclul epic al Novăceștilor). Glorificat, împreună cu fiul său Gruia, ca erou al luptelor antiotomane. Este întâlnit și în folclorul sârb, croat și bulgar.

NOVAC, olt. (17 B III 535); Baba-Novac căpitanul lui Mihai Viteazul; Năvăcești s., < srb-cr. novak „tînăr”.

Intrare: Novac
Novac nume propriu
nume propriu (I3)
  • Novac
Intrare: novac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • novac
  • novacul
  • novacu‑
plural
  • novaci
  • novacii
genitiv-dativ singular
  • novac
  • novacului
plural
  • novaci
  • novacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

novac

  • 1. Nume dat în mitologia populară unui personaj închipuit ca un om puternic și voinic.
    exemple
    • Își alese din prăvălia stăpînului său o sabie rămasă de la novaci, pe care o păstra în prăvălie ca pe un odor din vechime. ISPIRESCU, L. 137.
      surse: DLRLC
    • Un arap trupeș ca un novac. GORJAN, H. I. 63.
      surse: DLRLC

etimologie: