3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mica sf vz mică2

1) mícă f. fără pl. (vsl. migŭ, bg. sîrb. rus. mig, clipă, clipire, infl. de rom. mic. V. mijesc). Est. Moment, clipă: într’o mică de ceas (Vechĭ). Pe mică, pe ceas, la fiecare moment. – Și nică.

nícă f. Pe nică, pe ceas. V. mică.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NICA, Teodor (n. 1917, sat Poiana, jud. Iași), olar român. Realizator al unor vase din ceramică neagră lustruită cu piatra, păstrând formele tradiționale. Creațiile sale se disting prin frumusețea formei, finețea pastei și discreția ornamentației.

NICA, Antim (numele de botez Alexandru) (1908-1994, n. Bogzești-Orhei), prelat român. Prof. la facultățile de teologie din Chișinău și București. Episcop al Dunării de Jos (1973-1975), apoi arhiepiscop al Tomisului și Dunării de Jos (din 1975). Lucrări: „Misionarismul creștin între mahomedani în Orientul Apropiat”, „Ortodoxia în Siria și la Locurile Sfinte”.

NICA, Achim (n. 1930, Obreja, jud. Caraș-Severin), interpret și creator român de muzică populară. Supranumit „doinitorul” Banatului, a impus un repertoriu bogat.

Nica v. Ana I B 1 și Ioan III D 1.

Nic/ă, -ălie v. Ioan III D 1.

Intrare: Nica
nume propriu (I3)
  • Nica
Intrare: Nică
Nică nume propriu
nume propriu (I3)
  • Nică
Intrare: nică
nică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.