nestor sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: Nestor] (Liv) Bătrân înțelept, dotat cu prudență și experiență.

NESTOR s.m. (Liv.) Bătrîn înțelept, dotat cu prudență și cu experiență. [Cf. Nestor – bătrîn înțelept care a asistat la asediul Troiei].

NESTOR s. m. bătrân înțelept, înzestrat cu prudență și cu multă experiență. (< Nestor, n. pr.)

Nestor m. 1. Mit. rege din Pylos, trăise trei vârste de om și se distinse prin înțelepciunea sa la împresurarea Troiei; 2. fig. bătrân experimentat și respectabil.

Nestor m. vechiu cronicar rus din sec. XII.

mărcăni v vz măcăni

néște, néștor V. niște.

niște și (vechĭ) nește pron. indefinit (d. lat. néscio quĭd, nu știŭ ce. V. neștine, niscaĭ). Oare-care, ceva: niște oamenĭ, niște mîncare, niște vin. – Se întrebuințează numaĭ la nom. și ac.: niște banĭ, pe niște oamenĭ, ĭar la genitiv se întrebuințează unor saŭ a niște: unor oamenĭ, a niște oamenĭ, a niște mîncare. Se găsește și niștor (vechĭ neștor): niștor norĭ (Al. Cazaban, Vĭața Liter. 1906, 37, 3, 2). – Și’n Olt. nește (V. la puĭez).

Nestor, cel mai tînăr dintre cei doisprezece fii ai lui Neleus și singurul cruțat de Heracles atunci cînd eroul, mînios pe Neleus, l-a ucis pe acesta din urmă împreună cu toată familia lui. Vestit prin cumpătarea și înțelepciunea lui (mai tîrziu, datorită acestor calități el avea să devină simbolul înțelepciunii însăși), Nestor a trăit foarte mult și a cîrmuit Pylosul. A participat la expediția argonauților, la vînătoarea mistrețului din Calydon și la războiul întreprins de greci împotriva Troiei. Cuvîntul lui, în timpul celor zece ani de lupte, este hotărîtor pentru greci, care-i urmează întocmai îndemnurile. Cînd izbucnește cearta dintre Agamemnon și Achilles de pildă, Nestor a căutat să-i împace. Mai tîrziu el a fost atacat de Memnon și era să fie ucis dacă nu i-ar fi sărit în ajutor fiul său, Antilochus, care și-a dat viața pentru a-și salva părintele. După terminarea războiului, Nestor s-a înapoiat în Pylos, unde a domnit pînă la adînci bătrîneți.

Nestor, sfânt, creștin din Tesalonic, căruia, din porunca împăratului Maximian (286-305 d. Hr.), i s-a tăiat capul după ce l-a învins pe mândrul luptător păgân Lie. Bis. îl sărbătorește la 27 octombrie.

NESTOR, Iacob-Marius (1901-1989, n. Focșani), psiholog român. Cercetări și lucrări de psihologie experimentală, școlară, industrială, de orientare profesională („Orientare profesională”, „Profesiograme psihologice”, „Probleme de psihologie școlară”, „Psihologie industrială”).

NESTOR, Ion (1905-1974, n. Focșani), istoric și arheolog român. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la București. Contribuții privind istoria Comunei primitive și epoca migrației popoarelor („Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien”, „Les données archéologiques et le problème de la formation du peuple roumain”). A efectuat săpături arheologice la Sărata-Monteoru, Brateiu, Dridu și Suceava care au scos la iveală materiale importante pentru istoria poporului român.

NESTOR (sec. 11-12), călugăr rus din Kiev. I se atribuie vechea cronică rusă „Povestea vremurilor de demult” (cunoscută și sub numele de „Cronica lui Nestor”), care cuprinde și informații privitoare la români.

NESTOR (în „Iliada”), rege al Pilosului. A participat la expediția Argonauților, la vânarea mistrețului Calydon, la lupta lapiților împotriva centaurilor și chiar în Războiul troian, fiind cel mai bătrân și mai înțelept dintre căpeteniile aheilor, respectat de aceștia; a încercat să aplaneze conflictul dintre Ahile și Agamemnon.

Nestor, -a, -escu v. Nistor III 1.

Nestor Mult mai rar folosit astăzi decît în secolele trecute, Néstor sau Nístor reproduce un vechi nume pers. gr. Néstor, cunoscut încă din poemele homerice. Rege al Pilosului, renumit prin înțelepciune și elocință, Nestor era cel mai bătrîn bazileu grec din timpul războiului Troiei, care ar fi trăit nu mai puțin de trei „vîrste omenești” (de aici uzul comun al numelui, în toate limbile europene, pentru a desemna un bătrîn înțelept). În ceea ce privește originea și semnificația gr. Néstor, destul de frecvent și continuu atestat în izvoare, părerile sînt împărțite. Unii specialiști susțin că numele rămîne obscur, fiind imposibile chiar și obișnuitele presupuneri, pe cîtă vreme alții văd în antroponimul grecesc o formă abreviată din Eunéstor, neatestat dar paralel cu Eunostos, un compus din éu „bine” și nóstos „întoarcere” de la vb. neomai „a se întoarce”, în acest caz Nestor ar fi avut semnificația „cel ce se întoarce cu bine”. Numele este preluat și de onomasticonul creștin (este cunoscut cultul cîtorva martiri din primele secole ale erei noastre), răspîndindu-se astfel în Europa. Prin intermediar slav (la slavii răsăriteni forma Nester este atestată încă din sec. 11), la fel ca și celelalte nume calendaristice, vechiul nume grecesc ajunge la români, prezența lui în documente fiind semnalată începînd cu sec. 15. Alături de forma cea mai frecventă, Nistor (fem. Nistora) apar variantele Nistur, Nispur, Nistre sau derivatele Nistoran, Nistoreni, Nistorești (ultimele două cu valoare toponimică). În epoca modernă, reluat direct din poemele homerice, Nestor și-a pierdut temporara amprentă ecleziastică, putînd fi considerat o influență a onomasticii literare. ☐ Numele unui patriarh al Constantinopolului, Nestorius (428 – c. 451) a rămas în derivatele nestorian și nestorianism „doctrina lui Nestorius”.

Nestor (sau: Bătrîn ca Nestor, sau: E un Nestor) – Acest nume l-a purtat un rege din Pylos (țară străveche de pe țărmul Mării Ionice), personaj din Iliada, descris cu multă simpatie de Homer, care spune că a trăit „trei vieți de om”. Bătrîn, sfătos, înțelept, cu vorba blîndă și ochiul clarvăzător, Nestor a devenit termenul cu care cinstim o venerabilă figură, spre a semnala că ea continuă să fie printre confrați un fel de înțelept consultat și ascultat cu respect. Despre scriitorul Bernard Shaw, care a trăit peste 90 de ani, s-a spus că e „Nestorul literaturii engleze”. Același titlu de Nestor al scrisului l-a purtat în Franța literatul Fontenelle, care atinsese vîrsta de 100 ani (1657-1757). LIT.

NESTOR VORNICESCU (numele de botez Nicolae) (1927-2000, n. Lozova-Vorniceni, jud. Lăpușna, Basarabia), mitropolit și teolog român. M. de onoare al Acad. (1992). Arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei (din 1978). Lucrări de patristică și de istorie a bisericii românești („Primele scrieri patristice în literatura noastră sec. IV-XVII”, „Biruit-au gândul. Studii de teologie istorică românească”).