Nestor Mult mai rar folosit astăzi decît în secolele trecute, Néstor sau Nístor reproduce un vechi nume pers. gr. Néstor, cunoscut încă din poemele homerice. Rege al Pilosului, renumit prin înțelepciune și elocință, Nestor era cel mai bătrîn bazileu grec din timpul războiului Troiei, care ar fi trăit nu mai puțin de trei „vîrste omenești” (de aici uzul comun al numelui, în toate limbile europene, pentru a desemna un bătrîn înțelept). În ceea ce privește originea și semnificația gr. Néstor, destul de frecvent și continuu atestat în izvoare, părerile sînt împărțite. Unii specialiști susțin că numele rămîne obscur, fiind imposibile chiar și obișnuitele presupuneri, pe cîtă vreme alții văd în antroponimul grecesc o formă abreviată din Eunéstor, neatestat dar paralel cu Eunostos, un compus din éu „bine” și nóstos „întoarcere” de la vb. neomai „a se întoarce”, în acest caz Nestor ar fi avut semnificația „cel ce se întoarce cu bine”. Numele este preluat și de onomasticonul creștin (este cunoscut cultul cîtorva martiri din primele secole ale erei noastre), răspîndindu-se astfel în Europa. Prin intermediar slav (la slavii răsăriteni forma Nester este atestată încă din sec. 11), la fel ca și celelalte nume calendaristice, vechiul nume grecesc ajunge la români, prezența lui în documente fiind semnalată începînd cu sec. 15. Alături de forma cea mai frecventă, Nistor (fem. Nistora) apar variantele Nistur, Nispur, Nistre sau derivatele Nistoran, Nistoreni, Nistorești (ultimele două cu valoare toponimică). În epoca modernă, reluat direct din poemele homerice, Nestor și-a pierdut temporara amprentă ecleziastică, putînd fi considerat o influență a onomasticii literare. ☐ Numele unui patriarh al Constantinopolului, Nestorius (428 – c. 451) a rămas în derivatele nestorian și nestorianism „doctrina lui Nestorius”.