3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

moldovan, ~ă smf, a vz moldovean

MOLDOVÁN, -Ă s. m. și f. v. moldovean.

MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Moldova; moldav. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova ori la moldoveni; moldovenesc, moldav. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.

moldovean, ~ă [At: URECHE, ap. GCR I, 71/34 / V: (reg) ~van, mulduvan, (înv) muldovan / Pl: ~eni, ~ene / E: Moldova + -ean] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populația de bază a Moldovei sau) este originară din Moldova Si: (înv) moldav (1-2). 5 smp Populație din Moldova. 6 sm (Îe) Mintea ~ului cea de pe urmă Mintea (62) românului care devine realist după ce a făcut o greșeală. 7 sf (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 8-9 a Care aparține (Moldovei sau) moldovenilor (5) Si: moldovenesc (1-2), (înv) moldav (3-4). 10-1 a Privitor (la Moldova sau) la moldoveni (5) Si: moldovenesc (3-4), (înv) moldav (5-6). 12-14 Moldovenesc (5-7).

MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară de acolo; moldav. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova sau la moldoveni, originar din Moldova; moldovenesc, moldav. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.[1]

  1. În original, greșit: s. m. și f. Pentru forma de f. vezi cuv. moldoveancă, -e. LauraGellner

MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni-e, s. m. și f. (Și în forma regională moldovan) Persoană care locuiește în Moldova ori este originară de acolo. Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului, mai cu seamă pe aceea a moldovenilor. VIANU, A. P. 238. Inima ne-au rămas tot de moldovan. RUSSO, S. 13. Măi bădiță moldovene, Hai la maica de mă cere. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 408. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrancean. ALECSANDRI, P. P. ◊ (Adjectival) În capul mesei, între nobili și boieri moldoveni, Alexandrei sta drept pe un jilț mai înalt. SADOVEANU, O. VII 156. ◊ Compus: (în forma prescurtată moldo-) moldo-valah = romîn. Limba romînă sau moldo-valahă. KOGĂLNICEANU, S. 235.- Variantă: moldován, -ă s. m. și f.

MOLDOVEÁN1 ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Moldovei sau populației ei; din Moldova. /Moldova n. pr. + suf. ~ean

MOLDOVEÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară din Moldova. /Moldova n. pr. + suf. ~ean

Moldoveni m. pl. 1. locuitori din Moldova; 2. nume ce-și dau țăranii români din Basarabia fostă rusească.

moldoveán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Moldova. – Ca adj. -ean, -eană e răŭ zis îld. moldovenesc. – În Mold. se zice moldovan, -că, pl. tot enĭ, ence.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moldoveán adj. m., s. m., pl. moldovéni; adj. f. moldoveánă, pl. moldovéne

moldoveán s. m., adj. m., pl. moldovéni; f. sg. moldoveánă, pl. moldovéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLDOVEÁN s., adj. 1. s. (înv.) bogdan, moldav. 2. adj. v. moldovenesc.

MOLDOVEAN s., adj. 1. s. (înv.) bogdan, moldav. 2. adj. moldovenesc, (înv.) bogdănesc, moldav.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

moldoveán (moldovéni), s. m. – Locuitor din Moldova. – Var. (Mold.) moldovan, (ironic) șoldovean. De la Moldova.Der. moldoveancă, s. f.; moldovenesc, adj.; moldovenește, adv.; moldovenie, s. f. (dialectul moldovenesc); moldovenism, s. n. (particularitate lingvistică din Moldova; patriotism local moldovenesc).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MOLDOVAN, Petre (1911-1996, n. Daia, jud., Mureș), economist și sociolog român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Director al Institutului de Cercetări Economice al Acad. Lucrări privind istoria economiei, statistica economică, sociologia și economia concretă („Planificare și sociologie”, „Studii de istorie economică. Contribuții la caracterizarea dezvoltării forțelor de producție în România în perioada dintre cele două războaie mondiale”).

MOLDOVAN, Ovidiu Iuliu (1942-2008, n. Sărmaș, jud. Cluj), actor român. Registru amplu (inocent-malefic), joc cerebral și prestanță fizică (în teatru: „Regele Lear” de Shakespeare, „Generoasa fundație” de A. Bueno Vallejo, „Caligula” de A. Camus; în film: „Bietul Ionide”, „Dreptate în lanțuri”, „Horea”, „Craii de Curte Veche”).

MOLDOVAN, Mircea (n. 1936, Blaj), regizor român. Filme documentare și de ficțiune. Abordează genuri diferite, de la comedie la dramă psihologică și evocare istorică („Vifornița”, „Toamna bobocilor”, „Munți în flăcări”, „Pintea”).

MOLDOVAN, Mihail (1937-1981, n. Dej), compozitor român. Elev al lui S. Toduță și M. Jora. Creație vocal-simfonică („Bocet”, „Rituale”, „Cântare omului”) și orchestrală („Texturi”, „Vitralii”, „Cantemiriana”) exprimând capacitate de sinteză între tehnici componistice noi (texturi eterofonice, proiecție spectrală, șiruri de numere) și arhetipuri ale spațiului spiritual românesc.

arată toate definițiile

Intrare: Moldovan
Moldovan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Moldovan
Intrare: moldovean (adj.)
moldovean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moldovean
  • moldoveanul
  • moldoveanu‑
  • moldovea
  • moldoveana
plural
  • moldoveni
  • moldovenii
  • moldovene
  • moldovenele
genitiv-dativ singular
  • moldovean
  • moldoveanului
  • moldovene
  • moldovenei
plural
  • moldoveni
  • moldovenilor
  • moldovene
  • moldovenelor
vocativ singular
plural
moldovan1 (adj.) adjectiv plural necunoscut
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moldovan
  • moldovanul
  • moldova
  • moldovana
plural
genitiv-dativ singular
  • moldovan
  • moldovanului
  • moldovane
  • moldovanei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: moldovean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moldovean
  • moldoveanul
  • moldoveanu‑
plural
  • moldoveni
  • moldovenii
genitiv-dativ singular
  • moldovean
  • moldoveanului
plural
  • moldoveni
  • moldovenilor
vocativ singular
  • moldoveanule
  • moldovene
plural
  • moldovenilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moldovan
  • moldovanul
plural
genitiv-dativ singular
  • moldovan
  • moldovanului
plural
vocativ singular
  • moldovanule
  • moldovane
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moldovean (adj.) moldovan

etimologie:

  • nume propriu Moldova + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

moldovean (s.m.) moldovan

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Moldova.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bogdan moldav, -ă (persoană) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului, mai cu seamă pe aceea a moldovenilor. VIANU, A. P. 238.
      surse: DLRLC
    • Inima ne-au rămas tot de moldovan. RUSSO, S. 13.
      surse: DLRLC
    • Măi bădiță moldovene, Hai la maica de mă cere. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 408.
      surse: DLRLC
    • Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrancean. ALECSANDRI, P. P.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • nume propriu Moldova + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX