moldovan, ~ă smf, a vz moldovean

MOLDOVAN, -Ă s. m. și f. v. moldovean.

MOLDOVEAN, -Ă, moldoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Moldova; moldav. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova ori la moldoveni; moldovenesc, moldav. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.

moldovean, ~ă [At: URECHE, ap. GCR I, 71/34 / V: (reg) ~van, mulduvan, (înv) muldovan / Pl: ~eni, ~ene / E: Moldova + -ean] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populația de bază a Moldovei sau) este originară din Moldova Si: (înv) moldav (1-2). 5 smp Populație din Moldova. 6 sm (Îe) Mintea ~ului cea de pe urmă Mintea (62) românului care devine realist după ce a făcut o greșeală. 7 sf (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 8-9 a Care aparține (Moldovei sau) moldovenilor (5) Si: moldovenesc (1-2), (înv) moldav (3-4). 10-1 a Privitor (la Moldova sau) la moldoveni (5) Si: moldovenesc (3-4), (înv) moldav (5-6). 12-14 Moldovenesc (5-7).

muldovan, ~ă smf, a vz moldovean

mulduvan, ~ă smf, a vz moldovean

MOLDOVEAN, -Ă, moldoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară de acolo; moldav. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova sau la moldoveni, originar din Moldova; moldovenesc, moldav. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.^[1]

MOLDOVEAN, -Ă, moldoveni-e, s. m. și f. (Și în forma regională moldovan) Persoană care locuiește în Moldova ori este originară de acolo. Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului, mai cu seamă pe aceea a moldovenilor. VIANU, A. P. 238. Inima ne-au rămas tot de moldovan. RUSSO, S. 13. Măi bădiță moldovene, Hai la maica de mă cere. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 408. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrancean. ALECSANDRI, P. P. ◊ (Adjectival) În capul mesei, între nobili și boieri moldoveni, Alexandrei sta drept pe un jilț mai înalt. SADOVEANU, O. VII 156. ◊ Compus: (în forma prescurtată moldo-) moldo-valah = romîn. Limba romînă sau moldo-valahă. KOGĂLNICEANU, S. 235.- Variantă: moldovan, -ă s. m. și f.

MOLDOVEAN² ~eană (~eni, ~ene) Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară din Moldova. /Moldova n. pr. + suf. ~ean

MOLDOVEAN¹ ~eană (~eni, ~ene) Care aparține Moldovei sau populației ei; din Moldova. /Moldova n. pr. + suf. ~ean

Moldoveni m. pl. 1. locuitori din Moldova; 2. nume ce-și dau țăranii români din Basarabia fostă rusească.

moldoveán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Moldova. – Ca adj. -ean, -eană e răŭ zis îld. moldovenesc. – În Mold. se zice moldovan, -că, pl. tot enĭ, ence.

moldovean adj. m., s. m., pl. moldoveni; adj. f. moldoveană, pl. moldovene

moldovean adj. m., s. m., pl. moldoveni; adj. f. moldoveană, pl. moldovene

moldovean s. m., adj. m., pl. moldoveni; f. sg. moldoveană, pl. moldovene

Moldovean, -veni sb. m.

MOLDOVEAN s., adj. 1. s. (înv.) bogdan, moldav. 2. adj. v. moldovenesc.

MOLDOVEAN s., adj. 1. s. (înv.) bogdan, moldav. 2. adj. moldovenesc, (înv.) bogdănesc, moldav.

moldovean (moldoveni), s. m. – Locuitor din Moldova. – Var. (Mold.) moldovan, (ironic) șoldovean. De la Moldova. – Der. moldoveancă, s. f.; moldovenesc, adj.; moldovenește, adv.; moldovenie, s. f. (dialectul moldovenesc); moldovenism, s. n. (particularitate lingvistică din Moldova; patriotism local moldovenesc).

MOLDOVAN, Petre (1911-1996, n. Daia, jud., Mureș), economist și sociolog român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Director al Institutului de Cercetări Economice al Acad. Lucrări privind istoria economiei, statistica economică, sociologia și economia concretă („Planificare și sociologie”, „Studii de istorie economică. Contribuții la caracterizarea dezvoltării forțelor de producție în România în perioada dintre cele două războaie mondiale”).

MOLDOVAN, Ovidiu Iuliu (1942-2008, n. Sărmaș, jud. Cluj), actor român. Registru amplu (inocent-malefic), joc cerebral și prestanță fizică (în teatru: „Regele Lear” de Shakespeare, „Generoasa fundație” de A. Bueno Vallejo, „Caligula” de A. Camus; în film: „Bietul Ionide”, „Dreptate în lanțuri”, „Horea”, „Craii de Curte Veche”).

MOLDOVAN, Mircea (n. 1936, Blaj), regizor român. Filme documentare și de ficțiune. Abordează genuri diferite, de la comedie la dramă psihologică și evocare istorică („Vifornița”, „Toamna bobocilor”, „Munți în flăcări”, „Pintea”).

MOLDOVAN, Mihail (1937-1981, n. Dej), compozitor român. Elev al lui S. Toduță și M. Jora. Creație vocal-simfonică („Bocet”, „Rituale”, „Cântare omului”) și orchestrală („Texturi”, „Vitralii”, „Cantemiriana”) exprimând capacitate de sinteză între tehnici componistice noi (texturi eterofonice, proiecție spectrală, șiruri de numere) și arhetipuri ale spațiului spiritual românesc.

MOLDOVAN, Iuliu (1882-1966, n Bogata de Mureș, jud. Mureș), medic român. M. coresp. al Acad. (1920), prof. univ. la Cluj. Secretar general al resortului Ocrotirii Sociale în Consiliul Dirigent (1918-1920). Unul dintre întemeietorii școlii de igienă și sănătate publică din Cluj („Principii generale pentru organizarea sănătății publice în România”, „Tratat de sănătate publică”). Cercetări privind mecanismul de acțiune a preparatelor antiluetice arsenicale, epidemiologia familială a difteriei, fenomenelor anafilactice. A descoperit și utilizat în terapeutică reticulina, un principiu seric desensibilizant și antialergic. Organizator al luptei anticanceroase din România.

MOLDOVAN, Ioan Micu v. Moldovan-Micu, Ioan.

MOLDOVAN, Angela (n. 1927, Chișinău), cântăreață română. Solistă a Operei Române din Cluj (1949-1953) și a ansamblului „Ciocîrlia” (1953-1983). A creat un stil original de concert prin valorificarea cântecului popular românesc. Autoare de cântece în stil popular și romanțe. Turnee în Europa, Asia, Africa, Japonia, S.U.A., Australia.

MOLDOVAN-MICU, Ioan (1833-1915, n. Varfalău, azi Moldovenești, jud. Cluj), prelat greco-catolic și om de cultură român. Acad. (1894), profesor la Seminarul teologic și la Gimnaziul superior din Blaj. Vicar capitular al Arhidiecezei Blajului (1892-1895). Unul dintre autorii Pronunciamentului de la Blaj (1868). Membru fondator al Partidului Național al Românilor din Banat și Ungaria (1869). Membru fondator (1861) și apoi președinte al organizației culturale ASTRA (1893-1901). Studii și documente privind istoria Bisericii din Transilvania. („Acte sinoidale ale Bisericii române din Alba Iulia și Făgăraș”). Manuale și dicționare pentru elevi („Dicționărel latin-român pentru începători”). A alcătuit cea mai mare colecție de lirică populară din Transilvania, publicată selectiv de A. Bârseanu și J.U. Jarnik sub titlul de „Doine și strigături din Ardeal”.

MOLDOVEÁN, -Ă (< n. pr. Moldova) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană din Moldova sau originară de acolo. 2. Adj. Moldovenesc.

MOLDOVA, -N toponim și etnic. 1. Moldovoi (Ard). 2. Moldovean, etnic luat ca prenume de boier muntean (13 – 15 B 129), după care s-a numit vîrful Moldoveanu din culmea Făgărașului; Moldovan, fiul lui Tuduran (17 A II 238) pren. -a f., țig. (16 A IV 173). Moldovenescu, Ion 1792 (Cat. Braș. 419). 3. Prob. Mudava, Ion, sătean (IO 47). 4. Fără sufixul -ova: Molda b, tatăl lui Vlad Șofrac (17 A IV 120);- țig. (Ștef); Moldea, ard., 1722 (Paș). Etimologia lui Pașca: Moldova < subst. moldă „albie” < germ. Mulde nu este corectă, acest cuvînt regional fiind nou în l. romînă.

MOLDOVAN, -Ă s. m. și f., adj. v. moldovean.

MOLDOVEAN, -Ă subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară de acolo; (franțuzism învechit) moldav (1). Ștefan Vodă pornitu-s-au după dînșii cu moldovenii sei. URECHE, ap. GCR I, 71/34. Și de loc leatopiseță de muldovan scrisă nu să află. M. COSTIN, ap. GCR I, 197/5. Să lumineaze celor den casă ai besearicii noroade, rumânilor, moldoveanilor. BIBLIA (1688), [prefață] 8/14. Aceasta poveaste iaste cârâia noi moldoveanií îi zicem minciună cu coarne. CANTEMIR, HR., ap. GCR I, 361/17, cf. GCR II, 75/31. Ce zisei la anul trecut despre unirea moldoveanilor cu biserica Romei, iată se adeverează. ȘINCAI, HR. II, 241/28. Inima ne-au rămas tot de moldovan. RUSSO, S. 13. Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului, mai cu seamă pe aceea a moldovenilor. VIANU, A. P. 238. C. Miile, un moldovean venit din cercul socialist al „Contemporanului” ieșean. V. ROM. martie 1957, 9. Unu-i moldovan, unu-i ungurean, Și unu-i vrîncean. ALECSANDRI, P. P. 1. Împăratul o cununat pe fata lui cu mulduvanul. ȘEZ. II, 157. ◊ (Cu sens colectiv) Fiind turcii osteniți. . . s-au biruit, tăiat și înfrînt de moldoveanul. ȘINCAI, HR. II, 59/24. ◊ E x p r. Mintea moldoveanului cea de pe urmă = mintea românului cea de pe urmă. v. r o m â n. Roagă-te să-ți dea D-zeu mintea moldoveanului cea de pe urmă. NEGRUZZI, S. I, 251. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova sau la moldoveni, originar din Moldova; moldovenesc, (franțuzism învechit) moldav (2). Au răspuns că nimeni din boierii țârii Moldovei n-au venit, sau cărți moldoveni. IST. Ț. R. 15. Un căpitan moldovan, anume Decusară, au grăbit cu calul asupră-le. NECULCE, L. 58. [Bogdan] ș-au luat șie muiere moldovană. ȘINCAI, HR. II, 116/34. P-a Neamțului cetate, eu văz o eroină, Moldoveană în toate. HELIADE, O. I, 181. Studie moldovană. [Titlu]. RUSSO, S. 10. Obiceiurile acoperă subt o singură mantie toate treptile poporului moldovan. id. ib. 14. Politica moldoveană se afla pusă în luptă cu acea franceză. HASDEU, I. V. 51. Fata e a unui boier moldovan. SADOVEANU, O. V, 604, cf. 519. Dar în colțul mesii Șeade un tînăr moldovean, Pîraciu lui Dobrișan. MAT. FOLK. 102, cf. 104. 3. S. f. (Regional) Numele unei plante nedefinite mai de aproape (Hațeg). H XVII 62. – Pl.: moldoveni, -e. – Și: (regional) moldován, -ă, mulduván, -ă, (învechit) muldován, -ă s. m. și f., adj. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.