16 definiții pentru moldovean (s.m.) moldovan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Moldova; moldav. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova ori la moldoveni; moldovenesc, moldav. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.

moldovean, ~ă [At: URECHE, ap. GCR I, 71/34 / V: (reg) ~van, mulduvan, (înv) muldovan / Pl: ~eni, ~ene / E: Moldova + -ean] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populația de bază a Moldovei sau) este originară din Moldova Si: (înv) moldav (1-2). 5 smp Populație din Moldova. 6 sm (Îe) Mintea ~ului cea de pe urmă Mintea (62) românului care devine realist după ce a făcut o greșeală. 7 sf (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 8-9 a Care aparține (Moldovei sau) moldovenilor (5) Si: moldovenesc (1-2), (înv) moldav (3-4). 10-1 a Privitor (la Moldova sau) la moldoveni (5) Si: moldovenesc (3-4), (înv) moldav (5-6). 12-14 Moldovenesc (5-7).

MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară de acolo; moldav. 2. Adj. Care aparține Moldovei sau moldovenilor (1), privitor la Moldova sau la moldoveni, originar din Moldova; moldovenesc, moldav. – Moldova (n. pr.) + suf. -ean.[1]

  1. În original, greșit: s. m. și f. Pentru forma de f. vezi cuv. moldoveancă, -e. LauraGellner

MOLDOVEÁN, -Ă, moldoveni-e, s. m. și f. (Și în forma regională moldovan) Persoană care locuiește în Moldova ori este originară de acolo. Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului, mai cu seamă pe aceea a moldovenilor. VIANU, A. P. 238. Inima ne-au rămas tot de moldovan. RUSSO, S. 13. Măi bădiță moldovene, Hai la maica de mă cere. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 408. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrancean. ALECSANDRI, P. P. ◊ (Adjectival) În capul mesei, între nobili și boieri moldoveni, Alexandrei sta drept pe un jilț mai înalt. SADOVEANU, O. VII 156. ◊ Compus: (în forma prescurtată moldo-) moldo-valah = romîn. Limba romînă sau moldo-valahă. KOGĂLNICEANU, S. 235.- Variantă: moldován, -ă s. m. și f.

MOLDOVEÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) Persoană care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară din Moldova. /Moldova n. pr. + suf. ~ean

moldoveán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Moldova. – Ca adj. -ean, -eană e răŭ zis îld. moldovenesc. – În Mold. se zice moldovan, -că, pl. tot enĭ, ence.

moldovan, ~ă smf, a vz moldovean

MOLDOVÁN, -Ă s. m. și f. v. moldovean.

Moldoveni m. pl. 1. locuitori din Moldova; 2. nume ce-și dau țăranii români din Basarabia fostă rusească.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moldoveán adj. m., s. m., pl. moldovéni; adj. f. moldoveánă, pl. moldovéne

moldoveán s. m., adj. m., pl. moldovéni; f. sg. moldoveánă, pl. moldovéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLDOVEÁN s., adj. 1. s. (înv.) bogdan, moldav. 2. adj. v. moldovenesc.

MOLDOVEAN s., adj. 1. s. (înv.) bogdan, moldav. 2. adj. moldovenesc, (înv.) bogdănesc, moldav.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

moldoveán (moldovéni), s. m. – Locuitor din Moldova. – Var. (Mold.) moldovan, (ironic) șoldovean. De la Moldova.Der. moldoveancă, s. f.; moldovenesc, adj.; moldovenește, adv.; moldovenie, s. f. (dialectul moldovenesc); moldovenism, s. n. (particularitate lingvistică din Moldova; patriotism local moldovenesc).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MOLDOVEÁN, -Ă (< n. pr. Moldova) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană din Moldova sau originară de acolo. 2. Adj. Moldovenesc.

Intrare: moldovean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moldovean
  • moldoveanul
  • moldoveanu‑
plural
  • moldoveni
  • moldovenii
genitiv-dativ singular
  • moldovean
  • moldoveanului
plural
  • moldoveni
  • moldovenilor
vocativ singular
  • moldoveanule
  • moldovene
plural
  • moldovenilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moldovan
  • moldovanul
plural
genitiv-dativ singular
  • moldovan
  • moldovanului
plural
vocativ singular
  • moldovanule
  • moldovane
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moldovean (s.m.) moldovan

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Moldova.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bogdan moldav, -ă (persoană) 4 exemple
    exemple
    • Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporului, mai cu seamă pe aceea a moldovenilor. VIANU, A. P. 238.
      surse: DLRLC
    • Inima ne-au rămas tot de moldovan. RUSSO, S. 13.
      surse: DLRLC
    • Măi bădiță moldovene, Hai la maica de mă cere. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 408.
      surse: DLRLC
    • Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrancean. ALECSANDRI, P. P.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • nume propriu Moldova + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX