4 intrări

school Articole pe această temă:

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÓPA-MITÍCĂ, hopa-mitică, s. m. Păpușă din celuloid, care revine întotdeauna în poziție verticală, deoarece are centrul de greutate situat la bază. – Hopa + Mitică (n. pr.).

MÍTIC, -Ă, mitici, -ce, adj. Care aparține unui mit, referitor la mit; legendar, fabulos. – Din fr. mythique.

MÍTIC, -Ă, mitici, -ce, adj. Care aparține unui mit, referitor la mit; legendar, fabulos. – Din fr. mythique.

MITÍCĂ, mitici, s. m. Persoană superficială și neserioasă. – Din n. pr. Mitică.

MITÍCĂ, mitici, s. m. Persoană superficială și neserioasă. – Din n. pr. Mitică.

mitic1, ~ă a [At: PANN, E. I, IX/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mythique] 1 Care aparține unui mit Si: fabulos, legendar. 2 Referitor la mit.

miti2 sms [At: BL. XII, 59 / V: ~tic / Pl: ~icI / E: Mitică] Om care simbolizează superficialitatea și neseriozitatea, ca și personajul creat de I. L. Caragiale.

mitică1 sf [At: H XVII, 5 / Pl: ~ici / E: nCt] (Trs) Mâncare pregătită din faină de porumb, smântână și unt.

MÍTIC, -Ă, mitici, -e, adj. De mit, aparținînd mitului; fabulos, legendar. Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită. Cheamă piatra să învie ca și miticul poet. EMINESCU, O. I 32.

MÍTIC, -Ă adj. De mit, referitor la mit; fabulos, fantastic, legendar. [Cf. fr. mythique, lat. mythicus].

MÍTIC, -Ă adj. referitor la mit; fabulos, legendar. (< fr. mythique, lat. mythicus)

MÍTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de mit; propriu mitului. /<fr. mythique

mitic a. 1. relativ la mituri: povestiri mitice; 2. din epoca miturilor, străvechiu: chiamă piatra să ’nvie ca și miticul poet EM.

*mític, -ă adj. (vgr. mythikós). Relativ la miturĭ, legendar: povestire mitică. Din timpurile miturilor, străvechĭ: eroĭ miticĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*hópa-mitícă s. m., pl. hópa-mitícă

mític adj. m., pl. mítici; f. mítică, pl. mítice

mitícă (tip uman) s. m., g.-d. lui mitícă; pl. mitíci

mític adj. m., pl. mítici; f. sg. mítică, pl. mítice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MITIC adj. fabulos, fantastic, legendar, miraculos, supranatural, (înv.) surnatural. (Personaje ~.)

arată toate definițiile

Intrare: Mitici
Mitici nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mitici
Intrare: hopa-mitică
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hopa-miti
  • hopa-miti
plural
  • hopa-miti
  • hopa-miti
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mitic
mitic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitic
  • miticul
  • miticu‑
  • mitică
  • mitica
plural
  • mitici
  • miticii
  • mitice
  • miticele
genitiv-dativ singular
  • mitic
  • miticului
  • mitice
  • miticei
plural
  • mitici
  • miticilor
  • mitice
  • miticelor
vocativ singular
plural
Intrare: mitică
substantiv masculin (M84)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miti
plural
  • mitici
  • miticii
genitiv-dativ singular
  • miti
plural
  • mitici
  • miticilor
vocativ singular
  • miti
plural
  • miticilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hopa-mitică

  • 1. Păpușă din celuloid, care revine întotdeauna în poziție verticală, deoarece are centrul de greutate situat la bază.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Hopa + Mitică (n. pr.).
    surse: DEX '09

mitic

  • 1. Care aparține unui mit, referitor la mit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fabulos fantastic legendar attach_file un exemplu
    exemple
    • Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită... Cheamă piatra să învie ca și miticul poet. EMINESCU, O. I 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

mitică

  • 1. Persoană superficială și neserioasă.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: