mitic¹, ~ă a [At: PANN, E. I, IX/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mythique] 1 Care aparține unui mit Si: fabulos, legendar. 2 Referitor la mit.

MITIC, -Ă, mitici, -e, adj. De mit, aparținînd mitului; fabulos, legendar. Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită. Cheamă piatra să învie ca și miticul poet. EMINESCU, O. I 32.

MITIC, -Ă adj. De mit, referitor la mit; fabulos, fantastic, legendar. [Cf. fr. mythique, lat. mythicus].

MITIC, -Ă adj. referitor la mit; fabulos, legendar. (< fr. mythique, lat. mythicus)

MITIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de mit; propriu mitului. /<fr. mythique

mitic a. 1. relativ la mituri: povestiri mitice; 2. din epoca miturilor, străvechiu: chiamă piatra să ’nvie ca și miticul poet EM.

*mític, -ă adj. (vgr. mythikós). Relativ la miturĭ, legendar: povestire mitică. Din timpurile miturilor, străvechĭ: eroĭ miticĭ.

mitic adj. m., pl. mitici; f. mitică, pl. mitice

mitic adj. m., pl. mitici; f. mitică, pl. mitice

mitic adj. m., pl. mitici; f. sg. mitică, pl. mitice

MITIC adj. v. fantastic.

MITIC adj. fabulos, fantastic, legendar, miraculos, supranatural, (înv.) surnatural. (Personaje ~.)

MITIC¹ s. m. v. mitică².

MITIC², -Ă adj. Care ține de mit (2), referitor la mit, care are caracter de mit; legendar, fabulos. Această dar istorie mitică (povestitoare) . . . nădăjduiesc să fie plăcută. PANN, E. I, IX/1. E importantă această datină pentru că se datează încă din acele timpuri, a căror istorie e învelită cu un întunerec mitic. F (1 872), 190. Cheamă piatra să învie ca și miticul poet. EMINESCU, O. I, 32. Se înșală . . . acei. . . cari zic Troian acestei mitice brazde. ODOBESCU, S. II, 420, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Legendele elenice amintesc despre prima populație mitică a insulelor. BART, S. M. 48. - Pl.: mitici, -ce. – Din fr. mythique.