opțiuni
  • info

9 definiții pentru mitică

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MITICĂ, mitici, s. m. Persoană superficială și neserioasă. – Din n. pr. Mitică.

MITICĂ, mitici, s. m. Persoană superficială și neserioasă. – Din n. pr. Mitică.

mitică1 sf [At: H XVII, 5 / Pl: ~ici / E: nCt] (Trs) Mâncare pregătită din faină de porumb, smântână și unt.

mitică2 sms [At: BL. XII, 59 / V: ~tic / Pl: ~icI / E: Mitică] Om care simbolizează superficialitatea și neseriozitatea, ca și personajul creat de I. L. Caragiale.

mitic2 sm vz mitică2

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!mitică (tip uman) (fam.) s. m., g.-d. art. lui mitică; pl. mitici

mitică (tip uman) s. m., g.-d. lui mitică; pl. mitici

mitică s. m., pl. mitici

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MITÍCĂ1 s. f. (Transilv.) Mîncare pregătită din făină de porumb, smîntînă, unt (H XVII 5, 99, DENSUSIANU, Ț. H. 325) și smintișă (REV. CRIT. III, 161). - Pl.: ? – Etimologia necunoscută.

MITÍCĂ2 s. m. Personaj care simbolizează superficialitatea și neseriozitatea (introdus in literatura de I. L. CARAGIALE. Cf. BL XII, 59. Moțanu, Pordea și compania sînt niște matracuci, cum zic miticii din Răgat. T. POPOVICI, S. 268. - Pl. : mitici. - Și: (Transilv.) mitic s. m. Com. din ALBA-IULIA. – De la n. pr. Mitică (diminutiv al lui Dumitru).

Intrare: mitică
substantiv masculin (M84)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitică
 —
plural
  • mitici
  • miticii
genitiv-dativ singular
  • mitică
 —
plural
  • mitici
  • miticilor
vocativ singular
  • mitică
plural
  • miticilor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mitică, miticisubstantiv masculin

  • 1. Persoană superficială și neserioasă. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.