mitică¹ sf [At: H XVII, 5 / Pl: ~ici / E: nCt] (Trs) Mâncare pregătită din faină de porumb, smântână și unt.

mitică² sms [At: BL. XII, 59 / V: ~tic / Pl: ~icI / E: Mitică] Om care simbolizează superficialitatea și neseriozitatea, ca și personajul creat de I. L. Caragiale.

mitic² sm vz mitică²

!mitică (tip uman) (fam.) s. m., g.-d. art. lui mitică; pl. mitici

mitică (tip uman) s. m., g.-d. lui mitică; pl. mitici

mitică s. m., pl. mitici

mitic, -ă adj. (despre eroi, personaje etc. sau despre caracteristici ale lucrurilor, ale ființelor etc.) fabulos, fantastic, legendar, miraculos, nepământesc, supranatural, <înv.> nespus, <fran.; înv.> surnatural. Zmeul este un personaj mitic. Este înzestrat cu o forță mitică.

MITÍCĂ¹ s. f. (Transilv.) Mîncare pregătită din făină de porumb, smîntînă, unt (H XVII 5, 99, DENSUSIANU, Ț. H. 325) și smintișă (REV. CRIT. III, 161). - Pl.: ? – Etimologia necunoscută.

MITÍCĂ² s. m. Personaj care simbolizează superficialitatea și neseriozitatea (introdus in literatura de I. L. CARAGIALE. Cf. BL XII, 59. Moțanu, Pordea și compania sînt niște matracuci, cum zic miticii din Răgat. T. POPOVICI, S. 268. - Pl. : mitici. - Și: (Transilv.) mitic s. m. Com. din ALBA-IULIA. – De la n. pr. Mitică (diminutiv al lui Dumitru).