3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIM, (1) mimuri, s. n., (2) mimi, s. m. 1. S. n. Scurtă comedie la greci și la romani, alcătuită din scene simple. 2. S. m. Actor de pantomimă. – Din fr. mime.

MIM, (1) mimuri, s. n., (2) mimi, s. m. 1. S. n. Scurtă comedie la greci și la romani, alcătuită din scene simple. 2. S. m. Actor de pantomimă. – Din fr. mime.

mim [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 103v/8 / Pl: (1) ~uri, (rar) (2) ~mi / E: fr mime, ngr μίμος] 1 sn Gen de comedie la greci și la romani în care actorii prezentau acțiunea prin gesturi. 2 sm Actor care juca în mimuri (1) Si: mimic (10). 3 sm Actor de pantomimă Si: mimic (11). 4 sm (Rar) Actor care însoțește cuvintele cu gesturi expresive Si: mimic (12).

MIM, mimi, s. m. Actor de pantomimă.

MIM s.n. Scurtă comedie populară antică, alcătuită din scene comice simple, grosolane, cu glume vulgare, al căror subiect era luat din viața de toate zilele. [Pl. -uri. / cf. fr. mime, it. mimo, lat. mimus < gr. mimeomai – imit].

MIM s.m. Actor care interpreta un mim; actor de pantomimă. [Cf. fr. mime, it., lat. mimus < gr. mimeomai – imit].

MIM I. s. n. scurtă comedie populară antică, alcătuită din scene comice simple. II. s. m. actor care interpreta un mim (I); (astăzi) actor de pantomimă. (< fr. mime, lat. mimus, gr. mimos)

mim-artíst s. m. Mim devenit un adevărat artist ◊ „Câteva nume de mimi-artiști, care s-au impus prin talentul și maturitatea lor artistică pe plan internațional sunt [...]” Sc. 1 III 65 p. 4 //din mim + artist//

mim-regizór s. m. Mim care se ocupă de regia spectacolelor (sale) ◊ „Spectacolele mimului-regizor N. W [...] merită o discuție aparte.” Cont. 3 V 79 p. 4 //din mim + regizor//

MIM ~i m. Actor de pantomimă; pantomim. /<fr. mime, lat. mimus

mim m. 1. comedie cu gesturi la Romani; 2. actor care juca în aceste piese; 3. cel ce imitează apucăturile altuia.

*mim n., pl. urĭ și m. (lat. mîmus, d. vgr. mimos, d. miméo, imitez). La Grecĭ și Romanĭ, un fel de poezie populară în care autoru imita caracterele și moravurile. (Și la Dos. V. S. Noe, 4: Din mică vîrstă în mimurĭ, ce să zice îngînăcĭunĭ de șeganiĭ, crescut). S. m. Actor care juca în asemenea comediĭ (ca Decimu Laberiŭ și Publiliŭ Siru). Actor care joacă în pantomime. Om care imitează în glumă mișcările saŭ vorbele altuĭa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mim2 (comedie) (înv.) s. n., pl. mímuri

mim (actor de pantomimă) s. m., pl. mimi

mim (scurtă comedie, la greci și la romani) s. n., pl. mímuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIM s. pantomim. (Un ~ celebru, la circ.)

MIM s. pantomim. (Un ~ celebru, la circ.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MIM (< fr. mime < lat. mimus < gr. mimos, din meomai, imit) 1 Formă de comedie populară la greci și romani, în care actorul imita caractere, moravuri, locul vorbelor luîndu-l gesturile și atitudinile. Inițial, aceste manifestări dramatice erau simple schițe dialogate, lipsite de intrigă, imitînd scene din viața de toate zilele. Abia în secolul al V-lea (î.e.n.), ele capătă o formă mai închegată. Creator al ei este socotit Sofron din Siracuza. La romani, ele erau simple farse, cu predominanța pantomimei asupra dialogului. 2 Actor care juca în aceste comedii și care, cu ajutorul gesturilor și atitudinilor, exprima idei, pasiuni, fără a recurge la vorbe.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Mimu
nume propriu (I3)
  • Mimu
Intrare: mim (actor)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mim
  • mimul
  • mimu‑
plural
  • mimi
  • mimii
genitiv-dativ singular
  • mim
  • mimului
plural
  • mimi
  • mimilor
vocativ singular
  • mimule
  • mime
plural
  • mimilor
Intrare: mim (comedie)
mim2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mim
  • mimul
  • mimu‑
plural
  • mimuri
  • mimurile
genitiv-dativ singular
  • mim
  • mimului
plural
  • mimuri
  • mimurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mim (actor)

  • 1. Actor de pantomimă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

mim (comedie)

  • 1. Scurtă comedie la greci și la romani, alcătuită din scene simple.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: