10 definiții pentru mim (comedie)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIM, (1) mimuri, s. n., (2) mimi, s. m. 1. S. n. Scurtă comedie la greci și la romani, alcătuită din scene simple. 2. S. m. Actor de pantomimă. – Din fr. mime.
MIM, (1) mimuri, s. n., (2) mimi, s. m. 1. S. n. Scurtă comedie la greci și la romani, alcătuită din scene simple. 2. S. m. Actor de pantomimă. – Din fr. mime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mim [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 103v/8 / Pl: (1) ~uri, (rar) (2) ~mi / E: fr mime, ngr μίμος] 1 sn Gen de comedie la greci și la romani în care actorii prezentau acțiunea prin gesturi. 2 sm Actor care juca în mimuri (1) Si: mimic (10). 3 sm Actor de pantomimă Si: mimic (11). 4 sm (Rar) Actor care însoțește cuvintele cu gesturi expresive Si: mimic (12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIM s.n. Scurtă comedie populară antică, alcătuită din scene comice simple, grosolane, cu glume vulgare, al căror subiect era luat din viața de toate zilele. [Pl. -uri. / cf. fr. mime, it. mimo, lat. mimus < gr. mimeomai – imit].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIM I. s. n. scurtă comedie populară antică, alcătuită din scene comice simple. II. s. m. actor care interpreta un mim (I); (astăzi) actor de pantomimă. (< fr. mime, lat. mimus, gr. mimos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*mim n., pl. urĭ și m. (lat. mîmus, d. vgr. mimos, d. miméo, imitez). La Grecĭ și Romanĭ, un fel de poezie populară în care autoru imita caracterele și moravurile. (Și la Dos. V. S. Noe, 4: Din mică vîrstă în mimurĭ, ce să zice îngînăcĭunĭ de șeganiĭ, crescut). S. m. Actor care juca în asemenea comediĭ (ca Decimu Laberiŭ și Publiliŭ Siru). Actor care joacă în pantomime. Om care imitează în glumă mișcările saŭ vorbele altuĭa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mim2 (comedie) (înv.) s. n., pl. mimuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mim2 (comedie) (înv.) s. n., pl. mimuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mim (scurtă comedie, la greci și la romani) s. n., pl. mimuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MIM (< fr. mime < lat. mimus < gr. mimos, din meomai, imit) 1 Formă de comedie populară la greci și romani, în care actorul imita caractere, moravuri, locul vorbelor luîndu-l gesturile și atitudinile. Inițial, aceste manifestări dramatice erau simple schițe dialogate, lipsite de intrigă, imitînd scene din viața de toate zilele. Abia în secolul al V-lea (î.e.n.), ele capătă o formă mai închegată. Creator al ei este socotit Sofron din Siracuza. La romani, ele erau simple farse, cu predominanța pantomimei asupra dialogului. 2 Actor care juca în aceste comedii și care, cu ajutorul gesturilor și atitudinilor, exprima idei, pasiuni, fără a recurge la vorbe.
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIM s. n., s. m. 1. S. n. Gen de comedie (la greci și la romani) în care actorii prezentau acțiunea mai ales prin gesturi. Mimuri ce să dzice îngînăciuni de șeganii. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 103v/8. 2. S. m. Actor care juca în mimuri (1); (astăzi) actor de pantomimă. Au apărut, colindînd toate drumurile, păpușarii. . . , clovnii, mimii și alte zeci de variante ale aceluiași gen actoricesc: actorul de estradă. CONTEMP. 1949, nr. 126, 11/1, cf. nr. 120, 5/1. ♦ (Rar) Actor care însoțește în mod adecvat cuvintele cu gesturi expresive. Actorii cei mari nu sînt niciodată mari gesticulatori, ci mimi desâvîrșiți. GTN (1836), 502/20. - Pl.: (1) mimuri și (rar) mime (PONTBRIANT, D.), (2) mimi. - Din fr. mime. – La Dosoftei, din ngr. μῖμσς.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mim, mimurisubstantiv neutru
- 1. Scurtă comedie la greci și la romani, alcătuită din scene simple. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- mime DEX '09 DEX '98 DN