mim [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 103^v/8 / Pl: (1) ~uri, (rar) (2) ~mi / E: fr mime, ngr μίμος] 1 sn Gen de comedie la greci și la romani în care actorii prezentau acțiunea prin gesturi. 2 sm Actor care juca în mimuri (1) Si: mimic (10). 3 sm Actor de pantomimă Si: mimic (11). 4 sm (Rar) Actor care însoțește cuvintele cu gesturi expresive Si: mimic (12).

MIM, mimi, s. m. Actor de pantomimă.

MIM s.m. Actor care interpreta un mim; actor de pantomimă. [Cf. fr. mime, it., lat. mimus < gr. mimeomai – imit].

MIM I. s. n. scurtă comedie populară antică, alcătuită din scene comice simple. II. s. m. actor care interpreta un mim (I); (astăzi) actor de pantomimă. (< fr. mime, lat. mimus, gr. mimos)

MIM ~i m. Actor de pantomimă; pantomim. /<fr. mime, lat. mimus

mim m. 1. comedie cu gesturi la Romani; 2. actor care juca în aceste piese; 3. cel ce imitează apucăturile altuia.

mim-artist s. m. Mim devenit un adevărat artist ◊ „Câteva nume de mimi-artiști, care s-au impus prin talentul și maturitatea lor artistică pe plan internațional sunt [...]” Sc. 1 III 65 p. 4 //din mim + artist//

mim-regizor s. m. Mim care se ocupă de regia spectacolelor (sale) ◊ „Spectacolele mimului-regizor N. W [...] merită o discuție aparte.” Cont. 3 V 79 p. 4 //din mim + regizor//

mim¹ (actor) s. m., pl. mimi

mim¹ (actor) s. m., pl. mimi

mim (actor de pantomimă) s. m., pl. mimi

MIM s. pantomim. (Un ~ celebru, la circ.)

MIM s. pantomim. (Un ~ celebru, la circ.)

MIM s. n., s. m. 1. S. n. Gen de comedie (la greci și la romani) în care actorii prezentau acțiunea mai ales prin gesturi. Mimuri ce să dzice îngînăciuni de șeganii. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 103^v/8. 2. S. m. Actor care juca în mimuri (1); (astăzi) actor de pantomimă. Au apărut, colindînd toate drumurile, păpușarii. . . , clovnii, mimii și alte zeci de variante ale aceluiași gen actoricesc: actorul de estradă. CONTEMP. 1949, nr. 126, 11/1, cf. nr. 120, 5/1. ♦ (Rar) Actor care însoțește în mod adecvat cuvintele cu gesturi expresive. Actorii cei mari nu sînt niciodată mari gesticulatori, ci mimi desâvîrșiți. GTN (1836), 50²/20. - Pl.: (1) mimuri și (rar) mime (PONTBRIANT, D.), (2) mimi. - Din fr. mime. – La Dosoftei, din ngr. μῖμσς.