2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁTIȚĂ, matițe, s. f. (Reg.) Sac de plasă care formează partea din fund a năvodului și în care se strâng peștii prinși; matcă. – Din bg. matica. Cf. sb. matica.

matiță sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (rar) măt~ / Pl: ~țe, ~ți / E: bg матиса cf srb matica] 1 Sac de plasă împletită des, care formează partea din fund a năvodului și în care se strâng peștii prinși Si: matcă (17), (reg) coadă, moț (33), sân. 2 (Ban) Parte a răbojului care rămâne la vătaful stânii Vz matcă (19). 3 (Reg) Cel mai adânc punct din albia unei ape Si: matcă (9). 4 (înv) Piuliță.

MÁTIȚĂ, matițe, s. f. (Reg.) Sac de plasă care formează partea din fund a năvodului și în care se strâng peștii prinși; matcă. – Din bg. matica. Cf. scr. matica.

MATÍȚĂ, matițe, s. f. Parte a năvodului, sac de plasă mare, în care se strîng peștii. Începură a trage năvodul, ca să aducă matița la lumină. SADOVEANU, Î. A. 125.

matiță f. coada rociului. [Serb. MATIȚA matcă, canal, lit. mămiță (cf. matrice)].

mátiță f., pl. e (vsl. bg. rus. mática, regina albinelor, matcă ș. a. V. matcă). Sud. Matcă, fundu adîncat al năvoduluĭ, locu unde se strînge peștele. Metalu care cuprinde peatra unuĭ cercel: cerceĭ în matițele lor. Ban. Jumătatea din răboj care rămîne la vătavu stîniĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mátiță (reg.) s. f., g.-d. art. mátiței; pl. mátițe

mátiță s. f., g.-d. art. mátiței; pl. mátițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÁTIȚĂ s. (PESCUIT) matcă, (reg.) coadă, moț, sac, sân. (~ este o parte a năvodului.)

MATIȚĂ s. (PESCUIT) matcă, (reg.) coadă, moț, sac, sîn. (~ este o parte a năvodului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mátiță (mátițe), s. f.1. Sîn, focar, sursă, parte interioară. – 2. Garnitură. – 3. (Mold., Trans.) Fundul plasei de pescuit. – 4. (Banat) Răboj, bețigaș marcat care servește la măsurat. – 5. Registru, înregistrare. – Megl. matiță „regină a albinelor”. Sl. (bg., sb., cr.) matica „mamă” (Cihac, II, 182); Tiktin; Conev 74). Cf. matcă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mátiță, mátițe, s.f. (reg.) 1. matcă, fundul adânc al năvodului. 2. locul unde se strânge peștele. 3. cadru metalic al pietrei de inel.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MATIȚA, lac în Delta Dunării, între brațele Chilia și Sulina, încadrat de grindurile Chilia la V și Letea la E; 6,53 km2. Este legat prin canale de lacurile Babina, Merheiu Mare și Trei Iezere. Ad. max.: 3 m. Pescuit.

MATIȚA, f. (16 A I 234), subst. dialectal olt. „sac de pescuit” (Tiktin), cf. și sl. матицa „isvor”


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÁTIĂ s. f. I. Sac de plasă (împletită des) care formează partea din fund a năvodului și în care se strîng peștii prinși ; matcă, (regional) coadă, moț, sîn. Cf. ȘĂINEANU, D. H., DAMÉ, T. 123, 124. La iazurile mai mari se pescuiește, atît toamna cît și iarna, pe sub gheață, și cu năvoade adevărate cu „matițâ”. ANTIPA, P. 61. La voloacele mari să li se pună în mijlocul lor un sac mare, numit „sac” sau „matiță”. . . astfel s-a format năvodul. id. ib. 150. Cînd. . . capetele de năvoade se ating, se strîng de la capete, se face cerc din ce în ce mai mic strîngînd tot peștele în matiți. ATILA, P. 118, cf. PAMFILE, I. C. 68. Voloc cu matiță la pescari. H XVI 142. Cam la fundul matiței Găsi pe puiul vidrei. TEODORESCU, P. P. 95, cf. 94. Descurcați năvoadele, Așezați matițéle, Și-ngreuiați plutile. MAT. FOLK. 50, cf. 52, GRAIUL, I, 74. În matița nevodului. PĂSCULESCU, L. P. 176, cf. ALR I 1 735/926. II. 1. (Ban.) Parte a răbojului care rămîne la vătaful stînii. V. m a t c ă (10). Cf. LIUBA-IANA, M. 118, CADE. 2. Punctul cel mai adînc din albia unei ape; matcă (4). Luntrea se pune în mișcare prin alte margini de ochiuri, spre luciul central, unde-i matița bălții. SADOVEANU, O. X, 464. 3. Piuliță (de înșurubat). V. m a t c ă (11). Cf. DDRF, BARCIANU. - Pl.: matițe și matiți. – Și: (rar) mătíță s. f. ALEXI, W. – Din bg. матица. Cf. scr. m a t i c a.

Intrare: Matița
Matița nume propriu
nume propriu (I3)
  • Matița
Intrare: matiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matiță
  • matița
plural
  • matițe
  • matițele
genitiv-dativ singular
  • matițe
  • matiței
plural
  • matițe
  • matițelor
vocativ singular
plural

matiță

  • 1. regional Sac de plasă care formează partea din fund a năvodului și în care se strâng peștii prinși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: matcă attach_file un exemplu
    exemple
    • Începură a trage năvodul, ca să aducă matița la lumină. SADOVEANU, Î. A. 125.
      surse: DLRLC

etimologie: