matiță sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (rar) măt~ / Pl: ~țe, ~ți / E: bg матиса cf srb matica] 1 Sac de plasă împletită des, care formează partea din fund a năvodului și în care se strâng peștii prinși Si: matcă (17), (reg) coadă, moț (33), sân. 2 (Ban) Parte a răbojului care rămâne la vătaful stânii Vz matcă (19). 3 (Reg) Cel mai adânc punct din albia unei ape Si: matcă (9). 4 (înv) Piuliță.