2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mandant sm [At: HAMANGIU, C. C. 392 / V: (înv) ~e / E: fr mandant] (Jur) Persoană care dă cuiva împuternicirea să întreprindă ceva în numele său sau pe seama sa.

MANDÁNT, -Ă, mandanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) pentru care se încheie un act juridic. – Din fr. mandant.

MANDÁNT, -Ă, mandanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) pentru care se încheie un act juridic. – Din fr. mandant.

MANDÁNT s.m. Autor al unui mandat; cel care împuternicește pe altcineva să-l reprezinte în diverse activități comerciale. [< fr. mandant, it. mandante].

MANDÁNT s. m. cel care împuternicește pe cineva să-l reprezinte în anumite activități (comerciale). (< fr. mandant)

MANDÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care dă cuiva împuternicirea să încheie acte juridice în numele său. /<fr. mandant

*mandánt, -ă adj. și s. (lat. mándans, -ántis). Cel care mandează, care dă cuĭva un mandat (o însărcinare) de a lucra în numele luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mandánt adj. m., s. m., pl. mandánți; adj. f., s. f. mandántă, pl. mandánte

mandánt s. m., adj. m., pl. mandánți; f. sg. mandántă, pl. mandánte

Intrare: mandant (adj.)
mandant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandant
  • mandantul
  • mandantu‑
  • mandantă
  • mandanta
plural
  • mandanți
  • mandanții
  • mandante
  • mandantele
genitiv-dativ singular
  • mandant
  • mandantului
  • mandante
  • mandantei
plural
  • mandanți
  • mandanților
  • mandante
  • mandantelor
vocativ singular
plural
Intrare: mandant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandant
  • mandantul
  • mandantu‑
plural
  • mandanți
  • mandanții
genitiv-dativ singular
  • mandant
  • mandantului
plural
  • mandanți
  • mandanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)