4 definiții pentru mandant (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANDÁNT, -Ă, mandanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) pentru care se încheie un act juridic. – Din fr. mandant.

MANDÁNT, -Ă, mandanți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) pentru care se încheie un act juridic. – Din fr. mandant.

*mandánt, -ă adj. și s. (lat. mándans, -ántis). Cel care mandează, care dă cuĭva un mandat (o însărcinare) de a lucra în numele luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mandánt adj. m., s. m., pl. mandánți; adj. f., s. f. mandántă, pl. mandánte

mandánt s. m., adj. m., pl. mandánți; f. sg. mandántă, pl. mandánte

Intrare: mandant (adj.)
mandant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandant
  • mandantul
  • mandantu‑
  • mandantă
  • mandanta
plural
  • mandanți
  • mandanții
  • mandante
  • mandantele
genitiv-dativ singular
  • mandant
  • mandantului
  • mandante
  • mandantei
plural
  • mandanți
  • mandanților
  • mandante
  • mandantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mandant, -ă mandantă

  • 1. (Persoană) pentru care se încheie un act juridic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: