4 intrări

school Articole pe această temă:

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAIÓR, maiori, s. m. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad. – Din rus. maĭor, germ. Major.

MAIÓR, maiori, s. m. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad. – Din rus. maĭor, germ. Major.

maior1 sm [At: NECULCE, L. 370 / V: (pop) ~iur / Vc: ~ule, (rar) maiore / Pl: ~i / E: rs майор, ger Major] 1 Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel. 2 Ofițer cu gradul de maior (1).

MAIÓR, maiori, s. m. Grad în armată, imediat superior gradului de căpitan; ofițer avînd acest grad. Maiorul nu lua seamă la acestea, C. PETRESCU, Î. II 131. ◊ General maior v. general.

MAIÓR s.m. Grad militar imediat superior gradului de căpitan; ofițer care are acest grad. [Cf. rus. maior, germ. Major].

MAIÓR s. m. grad militar imediat superior celui de căpitan. (< rus. maior, germ. Major)

MAIÓR maiori m. Ofițer cu grad superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel. /<rus. maior, germ. Major

Maior (Petru) m. călugăr și învățat român din Ardeal, autorul Istoriei pentru începutul Românilor în Dacia (1812) și al Lexiconului în patru limbi (1825), tipărit la Buda (1753-1821).

maior m. ofițer superior care comandă un batalion (în infanterie), un divizion (în cavalerie sau artilerie). [Rus. și nemț. MAIOR]. V. Stat.

*maĭór m. (fr. major, d. lat. májor, majóris, maĭ mare; rus. maĭór. V. major). Ofițer superior de gradu cel maĭ mic și însărcinat cu detaliile serviciuluĭ și cu administrațiunea și cu comanda unuĭ batalion saŭ divizion.

măior s [At: POP. ap. VICIU, GL. / Pl: ? / E: mai2 + -or cf lat malleolus] 1-12 (Reg; șhp) Măieț (1-12).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maiór s. m., pl. maióri; abr. mr.

maiór s. m. (sil. -ior), pl. maióri

generál-maiór s. m., pl. generáli-maióri; abr. gen.-mr.

generál-maiór s. m. (sil. -ior), pl. generáli-maióri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

maiór (maióri), s. m. – Ofițer superior. Germ. Major, în parte prin intermediul rus. maior, cf. major.Der. maiorie, s. f. (grad de maior); maioreasă, s. f. (nevasta maiorului).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MAIOR, Petru (c. 1761-1821, n. sat Căușu de Câmpie, jud. Mureș), istoric și filolog român. Reprezentant de frunte al Școlii Ardelene. Studii la Târgu Mureș, Sibiu, Blaj, la Colegiul „De propagande fide” din Roma și Viena. Lucrările sale („Istoria pentru începuturile românilor în Dacia” cu studiile anexă: „Disertație pentru începutul limbei românești” și „Disertație pentru literatura cea veche a românilor”, precum și „Orthografia romana sine latino-valachica” cu studiul anexă „Dialog între nepot și unchi pentru începutul limbei române”) susțin originea pur romană a poporului român, unitatea și continuitatea lui în Dacia. Remarcă, spre deosebire de S. Micu și Gh. Șincai, că limba română este continuatoarea latinei populare. Succesor al lui S. Micu la elaborarea Lexiconului de la Buda. Adversar al catolicismului de pe poziții iluministe („Procanon”). Luptător pentru emanciparea națională a românilor din Transilvania, a participat la redactarea memoriului „Supplex Libellus Valachorum”.

MAIOR, Grigore (1715-1785, n. sat Sărăuad, jud. Satu Mare), prelat român. Episcop unit cu Făgăraș (1772-1782). Luptător pentru emanciparea socială și națională a românilor din Transilvania. Contribuție importantă la organizarea învățământului sătesc în limba română și a școlilor din Blaj.

MAIOR, Augustin (1882-1964, n. Reghin), fizician român. Prof. univ. la Cluj. Contribuții în fizica teoretică (teoria relativității, a gravitației, termodinamică). Creator al telefoniei multiple („Telegrafie, telefonie multiplă cu înaltă frecvență”).

arată toate definițiile

Intrare: Maior
Maior nume propriu
nume propriu (I3)
  • Maior
Intrare: maior
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maior
  • maiorul
  • maioru‑
plural
  • maiori
  • maiorii
genitiv-dativ singular
  • maior
  • maiorului
plural
  • maiori
  • maiorilor
vocativ singular
  • maiorule
plural
  • maiorilor
Intrare: general-maior
general-maior substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • general-maior
  • generalul-maior
plural
  • generali-maiori
  • generalii-maiori
genitiv-dativ singular
  • general-maior
  • generalului-maior
plural
  • generali-maiori
  • generalilor-maiori
vocativ singular
plural
Intrare: măior
măior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

general-maior

  • comentariu abreviere gen.-mr.
    surse: DOOM 2

etimologie:

maior

  • 1. Grad în ierarhia ofițerilor, superior celui de căpitan și inferior celui de locotenent-colonel; ofițer care are acest grad.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Maiorul nu lua seamă la acestea. C. PETRESCU, Î. II 131.
      surse: DLRLC
  • comentariu abreviere mr.
    surse: DOOM 2

etimologie: