Maior (Petru) m. călugăr și învățat român din Ardeal, autorul Istoriei pentru începutul Românilor în Dacia (1812) și al Lexiconului în patru limbi (1825), tipărit la Buda (1753-1821).

MAIOR, Augustin (1882-1964, n. Reghin), fizician român. Prof. univ. la Cluj. Contribuții în fizica teoretică (teoria relativității, a gravitației, termodinamică). Creator al telefoniei multiple („Telegrafie, telefonie multiplă cu înaltă frecvență”).

MAIOR, George (1855-1927, n. Șercaia, jud. Brașov), agronom român. Prof. univ. la București. Contribuții în domeniul agriculturii generale, Contribuții în domeniul agriculturii generale, fitotehniei și economiei agrare („Manual complet de agricultură”).

MAIOR, Grigore (1715-1785, n. sat Sărăuad, jud. Satu Mare), prelat român. Episcop unit cu Făgăraș (1772-1782). Luptător pentru emanciparea socială și națională a românilor din Transilvania. Contribuție importantă la organizarea învățământului sătesc în limba română și a școlilor din Blaj.

MAIOR, Liviu (n. 1940, Beclean), istoric și om politic român. Prof. univ. la Cluj-Napoca și București. Specialist în istoria modernă a României („Mișcarea națională românească din Transilvania”, „Memorandul. Filosofia politico-istorică a petiționarismului românesc”, „1848-1849. Români și unguri în revoluție”). Ministru al Învățământului (1992-1996).

MAIOR, Petru (c. 1761-1821, n. sat Căușu de Câmpie, jud. Mureș), istoric și filolog român. Reprezentant de frunte al Școlii Ardelene. Studii la Târgu Mureș, Sibiu, Blaj, la Colegiul „De propagande fide” din Roma și Viena. Lucrările sale („Istoria pentru începuturile românilor în Dacia” cu studiile anexă: „Disertație pentru începutul limbei românești” și „Disertație pentru literatura cea veche a românilor”, precum și „Orthografia romana sine latino-valachica” cu studiul anexă „Dialog între nepot și unchi pentru începutul limbei române”) susțin originea pur romană a poporului român, unitatea și continuitatea lui în Dacia. Remarcă, spre deosebire de S. Micu și Gh. Șincai, că limba română este continuatoarea latinei populare. Succesor al lui S. Micu la elaborarea Lexiconului de la Buda. Adversar al catolicismului de pe poziții iluministe („Procanon”). Luptător pentru emanciparea națională a românilor din Transilvania, a participat la redactarea memoriului „Supplex Libellus Valachorum”.

MAIOR lat. Maior. 1. Mairu, (Sd XXII); de regulă însă în Ardeal numele Maiorescu este latinizarea lui Măier < germ. Mayer „locuitor de suburbie”. 2. Maierul, N. (Ard II 59).