2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A depune ca miză; a juca pe...; a ponta. 2. Fig. A conta pe..., a se bizui pe... – Din fr. miser.

MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A depune ca miză; a juca pe...; a ponta. 2. Fig. A conta pe..., a se bizui pe... – Din fr. miser.

MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A angaja o sumă de bani într-un joc de noroc. Alberto îi categorisea anticipat, cu emoția unui jucător care-și mizează restul averii pe-un cal sau pe-o carte. C. PETRESCU, O. P. I 153. 2. Fig. A conta pe..., a se bizui, a pune temei pe..., a-și pune nădejdea în.. Tocmai pe un asemenea coeficient de nesiguranță, de probabilitate în munca de conducere mizează Stratulat. V. ROM. decembrie 1953, 289.

mizá (a ~) vb., ind. prez. 3 mizeáză

mizá vb., ind. prez. 1 sg. mizéz, 3 sg. și pl. mizeáză

MIZÁ vb. a ponta, (înv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.)

MIZÁ vb. v. baza, bizui, conta, fundamenta, încrede, întemeia, sprijini.

MIZÁ vb. I. tr. 1. A depune o miză (la un joc de noroc). 2. (Fig.) A se bizui pe..., a conta pe... [< fr. miser].

MIZÁ vb. tr. 1. a depune ca miză (la un joc), a ponta. 2. (fig.) a conta pe... (< fr. miser)

A MIZÁ ~éz tranz. 1) (sume de bani) A pune în joc drept miză; a ponta. 2) fig. A pune temei; a se sprijini; a se bizui; a se baza; a conta; a fonda; a se întemeia. /<fr. miser

MÍZĂ, mize, s. f. Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la unele jocuri de noroc și care intră în posesia câștigătorului. ♦ Fig. Ceea ce constituie obiectul unei dispute. – Din fr. mise.

MÍZĂ, mize, s. f. Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la un joc de noroc și care intră în posesiunea câștigătorului. ♦ Fig. Ceea ce constituie obiectul unei dispute. – Din fr. mise.

In original: „Ceea ce constituie obiectivul unei dispute”... - claudia

MÍZĂ, mize, s. f. Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la un joc de noroc (în special la cărți) și care trece în posesiunea cîștigătorului. Luă miza de pe masă. DUMITRIU, B. F. 128. Se pregătea să puie pe masă miza ei obicinuită, care era acum de zece napoleoni de aur. CAMIL PETRESCU, O. I 583. Fii ce-i fi, numai pune miza, zise căpitanul de intendență. D. ZAMFIRESCU, R. 20.

míză s. f., g.-d. art. mízei; pl. míze

míză s. f., g.-d. art. mízei, pl. míze

MÍZĂ s.f. Sumă de bani pe care o pune fiecare participant la un joc de noroc și care revine câștigătorului. ♦ (Fig.) Fapt scontat. [< fr. mise < mettre – a pune].

MÍZĂ s. f. 1. sumă de bani pe care o pune fiecare participant la un joc de noroc și care revine câștigătorului. 2. obiectul unei dispute, al unui litigiu; (fig.) fapt scontat. (< fr. mise)

míză (míze), s. f. – Suma depusă de jucător. Fr. mise, cf. ngr. μίζα. – Der. miza, vb. (a ponta), din fr. miser.

MÍZĂ ~e f. 1) Sumă de bani pe care o depune fiecare participant la un joc de noroc și care revine câștigătorului. 2) Obiectiv al unei dispute. /<fr. mise

Intrare: miza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) miza mizare mizat mizând singular plural
mizea mizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mizez (să) mizez mizam mizai mizasem
a II-a (tu) mizezi (să) mizezi mizai mizași mizaseși
a III-a (el, ea) mizea (să) mizeze miza miză mizase
plural I (noi) mizăm (să) mizăm mizam mizarăm mizaserăm, mizasem*
a II-a (voi) mizați (să) mizați mizați mizarăți mizaserăți, mizaseți*
a III-a (ei, ele) mizea (să) mizeze mizau miza mizaseră
Intrare: miză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mi miza
plural mize mizele
genitiv-dativ singular mize mizei
plural mize mizelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)