2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A depune ca miză; a juca pe...; a ponta. 2. Fig. A conta pe..., a se bizui pe... – Din fr. miser.

MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A depune ca miză; a juca pe...; a ponta. 2. Fig. A conta pe..., a se bizui pe... – Din fr. miser.

MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A angaja o sumă de bani într-un joc de noroc. Alberto îi categorisea anticipat, cu emoția unui jucător care-și mizează restul averii pe-un cal sau pe-o carte. C. PETRESCU, O. P. I 153. 2. Fig. A conta pe..., a se bizui, a pune temei pe..., a-și pune nădejdea în... Tocmai pe un asemenea coeficient de nesiguranță, de probabilitate în munca de conducere mizează Stratulat. V. ROM. decembrie 1953, 289.

MIZÁ vb. I. tr. 1. A depune o miză (la un joc de noroc). 2. (Fig.) A se bizui pe..., a conta pe... [< fr. miser].

MIZÁ vb. tr. 1. a depune ca miză (la un joc), a ponta. 2. (fig.) a conta pe... (< fr. miser)

A MIZÁ ~éz tranz. 1) (sume de bani) A pune în joc drept miză; a ponta. 2) fig. A pune temei; a se sprijini; a se bizui; a se baza; a conta; a fonda; a se întemeia. /<fr. miser

MÍZĂ, mize, s. f. Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la unele jocuri de noroc și care intră în posesia câștigătorului. ♦ Fig. Ceea ce constituie obiectul unei dispute. – Din fr. mise.

mi1 sf [At: POLIZU / Pl: ~e / E: fr mise] 1 (Șîe a pune ~) Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la unele jocuri de noroc. 2 (Fig) Ceea ce constituie obiectul unei dispute.

MÍZĂ, mize, s. f. Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la un joc de noroc și care intră în posesiunea câștigătorului. ♦ Fig. Ceea ce constituie obiectul unei dispute. – Din fr. mise.[1] modificată

  1. In original: „Ceea ce constituie obiectivul unei dispute”... — claudia

MÍZĂ, mize, s. f. Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la un joc de noroc (în special la cărți) și care trece în posesiunea cîștigătorului. Luă miza de pe masă. DUMITRIU, B. F. 128. Se pregătea să puie pe masă miza ei obicinuită, care era acum de zece napoleoni de aur. CAMIL PETRESCU, O. I 583. Fii ce-i fi, numai pune miza, zise căpitanul de intendență. D. ZAMFIRESCU, R. 20.

MÍZĂ s.f. Sumă de bani pe care o pune fiecare participant la un joc de noroc și care revine câștigătorului. ♦ (Fig.) Fapt scontat. [< fr. mise < mettre – a pune].

MÍZĂ s. f. 1. sumă de bani pe care o pune fiecare participant la un joc de noroc și care revine câștigătorului. 2. obiectul unei dispute, al unui litigiu; (fig.) fapt scontat. (< fr. mise)

MÍZĂ ~e f. 1) Sumă de bani pe care o depune fiecare participant la un joc de noroc și care revine câștigătorului. 2) Obiectiv al unei dispute. /<fr. mise

miză f. ceeace se pune la joc (= fr. mise).

*míză f., pl. e (fr. mise, care e f. d. mis, pus, d. mettre, a pune. V. re-miză, tri-met). Suma de banĭ (orĭ alt-ceva) pusă într’o societate comercială saŭ la un joc de noroc (V. maz). Miza în scenă, punerea (reprezentarea) pe scenă a uneĭ pĭese (decorurĭ, costume ș. a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mizá (a ~) vb., ind. prez. 3 mizeáză

mizá vb., ind. prez. 1 sg. mizéz, 3 sg. și pl. mizeáză

míză s. f., g.-d. art. mízei; pl. míze

míză s. f., g.-d. art. mízei, pl. míze

arată toate definițiile

Intrare: miza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miza
  • mizare
  • mizat
  • mizatu‑
  • mizând
  • mizându‑
singular plural
  • mizea
  • mizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mizez
(să)
  • mizez
  • mizam
  • mizai
  • mizasem
a II-a (tu)
  • mizezi
(să)
  • mizezi
  • mizai
  • mizași
  • mizaseși
a III-a (el, ea)
  • mizea
(să)
  • mizeze
  • miza
  • miză
  • mizase
plural I (noi)
  • mizăm
(să)
  • mizăm
  • mizam
  • mizarăm
  • mizaserăm
  • mizasem
a II-a (voi)
  • mizați
(să)
  • mizați
  • mizați
  • mizarăți
  • mizaserăți
  • mizaseți
a III-a (ei, ele)
  • mizea
(să)
  • mizeze
  • mizau
  • miza
  • mizaseră
Intrare: miză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mi
  • miza
plural
  • mize
  • mizele
genitiv-dativ singular
  • mize
  • mizei
plural
  • mize
  • mizelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miza

etimologie:

miză

  • 1. Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la unele jocuri de noroc și care intră în posesia câștigătorului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Luă miza de pe masă. DUMITRIU, B. F. 128.
      surse: DLRLC
    • Se pregătea să puie pe masă miza ei obicinuită, care era acum de zece napoleoni de aur. CAMIL PETRESCU, O. I 583.
      surse: DLRLC
    • Fii ce-i fi, numai pune miza, zise căpitanul de intendență. D. ZAMFIRESCU, R. 20.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Ceea ce constituie obiectul unei dispute.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.2. figurat Fapt scontat.
      surse: DN

etimologie: