MIZĂ¹ s. f. (Adesea în legătură cu verbul „a pune”) Sumă de bani pe care o depune fiecare dintre participanții la unele jocuri de noroc. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., LM. Își făcea mîna greblă și aduna mizele.VLAHUȚĂ, D. 284. Pune miza, zise căpitanul de intendență. ZAMFIRESCU, R. 203. Apucă moneda pe care o ascunse în buzunar, nevrînd s-o pună măcar ca miză. CĂLINESCU, E. O. II, 260. Se pregătea să puie pe masă miza ei obișnuită care era acum de zece napoleoni de aur. CAMIL PETRESCU, O. I, 583. Bărbații jucau cărți la cincizeci de bani miză. T. POPOVICI, S. 140. ◊ F i g. Miza acestei bătălii este foarte importantă: este vorba de aprovizionarea maselor muncitoare. CONTEMP. 1 948, nr. 109, 3/4. – Pl.: mize. Din fr. mise.