2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MEGARIC, -Ă, megarici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala megarică = școală filosofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2. S. m. Adept al acestei școli. [Acc. și: megaric] – Din fr. mégarique.
megaric, ~ă [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mégarique] 1 a (Îs) Școală ~ă Școală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2-3 sm, a (Adept) al școlii megarice (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEGARIC, -Ă, megarici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala megarică = școală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2. S. m. Adept al acestei școli. – Din fr. mégarique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MEGARIC, -Ă adj. Școală megarică = școală filozofică idealistă grecească, întemeiată de Euclid din Megara, care căuta să unească etica idealistă a lui Socrate cu doctrina eleată asupra existenței imuabile, susținînd că singura existență reală ar fi binele imuabil. // s.m. și f. Adept al acestei școli. [< fr. mégarique, cf. Megara – oraș în Grecia antică].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MEGARIC, -Ă I. adj. școală ~ă = școală filozofică grecească întemeiată de Euclid din Megara, care căuta să unească etica idealistă a lui Socrate cu doctrina eleată asupra existenței imuabile, susținând că singura existență reală ar fi binele. II. adj., s. m. (adept) al acestei școli. (< fr. mégarique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
megaric adj. m., s. m., pl. megarici; adj. f. megarică, pl. megarice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!megaric adj. m., s. m., pl. megarici; adj. f. megarică, pl. megarice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
megaric s. m., pl. megarici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MEGÁRICI (< fr.) s. m. pl. Membri ai școlii filozofice întemeiate de Euclid din Megara (c. 450-c. 374 î. Hr.) și continuatori ai acestuia, numiți, din cauza predilecției lor pentru controverse logice și subtile, și euristici. Principalii exponenți: Diodor Cronos, Eubulide din Milet, Stilpon din Megara.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
megaric, megaricăadjectiv
- Școala megarică = școală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. DEX '09 DN
etimologie:
- mégarique DEX '09 DEX '98 DN
megaric, megaricisubstantiv masculin megarică, megaricesubstantiv feminin
- 1. Adept al școlii megarice. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- mégarique DEX '09 DEX '98 DN