2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

megaric, ~ă [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mégarique] 1 a (Îs) Școală ~ă Școală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2-3 sm, a (Adept) al școlii megarice (1).

MEGÁRIC, -Ă, megarici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala megarică = școală filosofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2. S. m. Adept al acestei școli. [Acc. și: megaríc] – Din fr. mégarique.

MEGÁRIC, -Ă, megarici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala megarică = școală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2. S. m. Adept al acestei școli. – Din fr. mégarique.

MEGÁRIC, -Ă adj. Școală megarică = școală filozofică idealistă grecească, întemeiată de Euclid din Megara, care căuta să unească etica idealistă a lui Socrate cu doctrina eleată asupra existenței imuabile, susținând că singura existență reală ar fi binele imuabil. // s.m. și f. Adept al acestei școli. [< fr. mégarique, cf. Megara – oraș în Grecia antică].

MEGÁRIC, -Ă I. adj. școală ~ă = școală filozofică grecească întemeiată de Euclid din Megara, care căuta să unească etica idealistă a lui Socrate cu doctrina eleată asupra existenței imuabile, susținând că singura existență reală ar fi binele. II. adj., s. m. (adept) al acestei școli. (< fr. mégarique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!megáric adj. m., s. m., pl. megárici; adj. f. megárică, pl. megárice

megáric s. m., pl. megárici


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEGÁRICI (< fr.) s. m. pl. Membri ai școlii filozofice întemeiate de Euclid din Megara (c. 450-c. 374 î. Hr.) și continuatori ai acestuia, numiți, din cauza predilecției lor pentru controverse logice și subtile, și euristici. Principalii exponenți: Diodor Cronos, Eubulide din Milet, Stilpon din Megara.

Intrare: megaric (adj.)
megaric adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megaric
  • megaricul
  • megaricu‑
  • megarică
  • megarica
plural
  • megarici
  • megaricii
  • megarice
  • megaricele
genitiv-dativ singular
  • megaric
  • megaricului
  • megarice
  • megaricei
plural
  • megarici
  • megaricilor
  • megarice
  • megaricelor
vocativ singular
plural
Intrare: megaric (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • megaric
  • megaricul
  • megaricu‑
plural
  • megarici
  • megaricii
genitiv-dativ singular
  • megaric
  • megaricului
plural
  • megarici
  • megaricilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)