MEGÁRICI (< fr.) s. m. pl. Membri ai școlii filozofice întemeiate de Euclid din Megara (c. 450-c. 374 î. Hr.) și continuatori ai acestuia, numiți, din cauza predilecției lor pentru controverse logice și subtile, și euristici. Principalii exponenți: Diodor Cronos, Eubulide din Milet, Stilpon din Megara.