MEGARIC, -Ă, megarici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala megarică = școală filosofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2. S. m. Adept al acestei școli. [Acc. și: megaric] – Din fr. mégarique.

megaric, ~ă [At: DN³ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr mégarique] 1 a (Îs) Școală ~ă Școală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2-3 sm, a (Adept) al școlii megarice (1).

MEGARIC, -Ă, megarici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala megarică = școală filozofică din Grecia antică întemeiată de Euclid din Megara. 2. S. m. Adept al acestei școli. – Din fr. mégarique.

MEGARIC, -Ă adj. Școală megarică = școală filozofică idealistă grecească, întemeiată de Euclid din Megara, care căuta să unească etica idealistă a lui Socrate cu doctrina eleată asupra existenței imuabile, susținînd că singura existență reală ar fi binele imuabil. // s.m. și f. Adept al acestei școli. [< fr. mégarique, cf. Megara – oraș în Grecia antică].

MEGARIC, -Ă I. adj. școală ~ă = școală filozofică grecească întemeiată de Euclid din Megara, care căuta să unească etica idealistă a lui Socrate cu doctrina eleată asupra existenței imuabile, susținând că singura existență reală ar fi binele. II. adj., s. m. (adept) al acestei școli. (< fr. mégarique)

megaric adj. m., s. m., pl. megarici; adj. f. megarică, pl. megarice

!megaric adj. m., s. m., pl. megarici; adj. f. megarică, pl. megarice