3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUMINÁT2, -Ă, luminați, -te, adj. 1. Care primește lumină, pe care cade lumina; plin de lumină; luminos. 2. Fig. (Despre oameni) Cu (multă) știință de carte; care înțelege, discerne, care judecă limpede; plin de înțelepciune; instruit, cultivat, învățat. ♦ Cu idei avansate, progresist. Om luminat. ♦ Lămurit, edificat. 3. (Rar) Care răspândește, emite lumină; luminos, strălucitor. ♦ Fig. (Despre față, ochi etc.) Care exprimă, radiază mulțumire, bucurie. 4. (Înv.; ca termen de reverență, adesea pe lângă cuvinte reprezentând un titlu, o calitate) Înălțat, mărit, slăvit. – V. lumina.

LUMINÁT1 s. n. Faptul de a lumina.V. lumina.

LUMINÁT1 s. n. Faptul de a lumina.V. lumina.

luminat2, ~ă a [At: CORESI, EV. 115/26 / Pl: ~ați, ~e / E: lumina] 1 Care primește lumină (1) Si: luminos (2). 2 Cu ideile clarificate. 3 (Fig; d. oameni) Instruit. 4 (Îvp) Sănătos trupește și sufletește. 5 (Gmț) Ușor amețit de băutură. 6 (Îvr) Strălucitor. 7 (Fig) Vesel. 8 (Înv; fig) Respectat. 9 Edificat. 10 (Tlg; îs) Săptămâna ~ă Săptămână dintre Duminica Paștilor și Duminica Tomii. 11 (Înv) Nobil.

luminat1 sn [At: PSALT. 189/1 / Pl: ~uri / E: lumina] 1 Luminare (1). 2 (Îvr) Strălucire. 3 (Trs) Fulgerare. 4 (Fig) Clarificare. 5 (Fig) Instruire. 6 (Îvr) Luminăție. 7 (Reg) Deschizătură prevăzură cu geam în acoperișul casei, prin care pătrunde în pod aerul și lumina (1). 8 (Nob) Lampă mică.

LUMINÁT2, -Ă, luminați, -te, adj. 1. Care primește lumină, pe care cade lumina; plin de lumină; luminos. 2. Fig. (Despre oameni) Cu (multă) știință de carte; care înțelege, discerne, care judecă limpede; plin de înțelepciune; instruit, cultivat, învățat. ♦ Cu idei avansate, progresist. Oameni luminați. ♦ Lămurit, edificat. 3. (Rar) Care răspândește, emite lumină; luminos, strălucitor. ♦ Fig. (Despre față, ochi etc.) Care exprimă, radiază mulțumire, bucurie. 4. (Înv.; ca termen de reverență, adesea pe lângă cuvinte reprezentând un titlu, o calitate) Înălțat, mărit, slăvit. – V. lumina.

LUMINÁT1 s. n. Faptul de a lumina; luminare. Luminatul cu petrol.

LUMINÁT2, -Ă, luminați, -te, adj. I. 1. Care primește lumină, pe care cade lumina, plin de lumină. Cameră luminată.Dasupra pimniței, un ceardac cu geamlîcul luminat. DELAVRANCEA, H. T. 279. Un zgomot lung se-nalță din culmea luminată. ALECSANDRI, P. A. 139. Seara nu poate fi mai multă frumusețe și mulțumire decît a merge cinevași a-și petrece ceasurile într-acea luminată grădină cu mulțimea oamenilor. GOLESCU, Î. 66. 2. Care răspîndește lumină; luminos, strălucitor. Vezi o masă mare-ntinsă, cu făclii prea luminate. EMINESCU, O. I 85. II. Fig. 1. (Despre oameni sau despre mintea lor) Care are posibilitatea de a înțelege, de a discerne, de a judeca limpede; plin de înțelepciune; cu educație multilaterală, instruit, cultivat. Poți fi stăpîn pe pașii tăi... liber... dacă mintea nu ți-i luminată? CAMILAR, TEM. 83. Ah! domni! alegeți oameni cu care guvernați. Din oameni cu virtute, din oameni luminați. BOLINTINEANU, O. 169. Poporul nostru nu e destul de luminat cu învățătura, dar tocmai pentru aceasta are trebuință de instituții libere ca să se poată lumina, căci supt tiranie nu se pot lumina popoarele. BĂLCESCU, O. I 352. ♦ (Mai ales despre personalități din trecut și despre manifestări ale lor) Cu idei avansate, umanitare, cu preocupare pentru progres; progresist. Poporul și cu toți acei oameni luminați și filantropi, care iau parte la suferințele lui, erau plini de nădejde în acea reformă. BĂLCESCU, O. I 143. 2. Lămurit (asupra unei probleme), edificat. Ahile, luminat, aruncă mucul de țigară și o luă la fugă. BART, E. 343. 3. (Despre față, ochi etc.) Care exprimă mulțumire, bucurie, fericire; strălucitor. Bun! spune Moș Gheorghe cu ochii luminați, bun! sîntem numai de-ai noștri, tot unul și unul! SP. POPESCU, M. G. 30. ◊ Expr. Luminat la față = cu o față care exprimă mulțumire, bucurie. Ptiu, drace! zise Nechifor Căliman, luminat la față de înțelegere. SADOVEANU, F. J. 92. 4. (Învechit, azi mai ales în basme) Epitet care însoțește uneori titlul unui demnitar, al unui cap încoronat etc. V. înălțat, mărit. Prea luminate și prea milostive pan voievoade! SADOVEANU, O. VII 75. Luminate crăișor, miluiește baba cu ceva. CREANGĂ, P. 191. Iată împăratul, Iată luminatul Cu Sînziana, Mîndra Cosinzeana. ALECSANDRI, T. I 413.

luminat a. 1. cu lumină: casa era luminată; săptămâna luminată: cea dintre Dumineca Paștelor și a St-lui Toma; 2. clar: cu ochii luminați; 3. fig. deșteptat prin învățătură și experiență: spirit luminat, public luminat; 4. ilustru (ca titlu dat persoanelor suverane): luminate împărate! 5. purificat.

luminát n., pl. urĭ. Iluminat, acțiunea de a lumina: luminatu stradelor.

luminát, -ă adj. Plin de lumină, iluminat: cameră luminată. Fig. Vesel, fericit (în opoz. cu posomorît, întunecat): o față luminată. Ilustru (titlu dat odinioară suveranilor): luminate împărate! Săptămîna luminată, aceĭa în care e Paștele. Adv. Cu strălucire, cu splendoare: l-a primit foarte luminat (Șincaĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

luminát adj. m., pl. lumináți; f. sg. luminátă, pl. lumináte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUMINÁT adj. v. citit, erudit, învățat, savant.

LUMINÁT adj. (înv. și reg.) vederos. (Spațiu ~.)

LUMINAT adj. (înv. și reg.) vederos. (Spațiu ~.)

LUMINAT s. luminare. (~ unei camere.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LUMINATUL. 1. -N. pentru cel „născut în săptămîna luminată”. 2. Luminița f. act. (Valea Bistriței-Bicaz).

Intrare: Luminatul
Luminatul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Luminatul
Intrare: luminat (adj.)
luminat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminat
  • luminatul
  • luminatu‑
  • lumina
  • luminata
plural
  • luminați
  • luminații
  • luminate
  • luminatele
genitiv-dativ singular
  • luminat
  • luminatului
  • luminate
  • luminatei
plural
  • luminați
  • luminaților
  • luminate
  • luminatelor
vocativ singular
plural
Intrare: luminat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminat
  • luminatul
  • luminatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • luminat
  • luminatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

luminat (adj.)

  • 1. Care primește lumină, pe care cade lumina; plin de lumină.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: luminos antonime: întunecat attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cameră luminată.
      surse: DLRLC
    • Dasupra pimniței, un ceardac cu geamlîcul luminat. DELAVRANCEA, H. T. 279.
      surse: DLRLC
    • Un zgomot lung se-nalță din culmea luminată. ALECSANDRI, P. A. 139.
      surse: DLRLC
    • Seara nu poate fi mai multă frumusețe și mulțumire decît a merge cinevași a-și petrece ceasurile într-acea luminată grădină cu mulțimea oamenilor. GOLESCU, Î. 66.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre oameni) Cu (multă) știință de carte; care înțelege, discerne, care judecă limpede; plin de înțelepciune.
    exemple
    • Poți fi stăpîn pe pașii tăi... liber... dacă mintea nu ți-i luminată? CAMILAR, TEM. 83.
      surse: DLRLC
    • Ah! domni! alegeți oameni cu care guvernați. Din oameni cu virtute, din oameni luminați. BOLINTINEANU, O. 169.
      surse: DLRLC
    • Poporul nostru nu e destul de luminat cu învățătura, dar tocmai pentru aceasta are trebuință de instituții libere ca să se poată lumina, căci supt tiranie nu se pot lumina popoarele. BĂLCESCU, O. I 352.
      surse: DLRLC
  • 3. rar Care răspândește, emite lumină.
    exemple
    • Vezi o masă mare-ntinsă, cu făclii prea luminate. EMINESCU, O. I 85.
      surse: DLRLC
    • 3.1. figurat (Despre față, ochi etc.) Care exprimă, radiază mulțumire, bucurie.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Bun! spune Moș Gheorghe cu ochii luminați, bun! sîntem numai de-ai noștri, tot unul și unul! SP. POPESCU, M. G. 30.
        surse: DLRLC
      • 3.1.1. expresie Luminat la față = cu o față care exprimă mulțumire, bucurie.
        exemple
        • Ptiu, drace! zise Nechifor Căliman, luminat la față de înțelegere. SADOVEANU, F. J. 92.
          surse: DLRLC
  • 4. învechit Ca termen de reverență, adesea pe lângă cuvinte reprezentând un titlu, o calitate:
    exemple
    • Prea luminate și prea milostive pan voievoade! SADOVEANU, O. VII 75.
      surse: DLRLC
    • Luminate crăișor, miluiește baba cu ceva. CREANGĂ, P. 191.
      surse: DLRLC
    • Iată împăratul, Iată luminatul Cu Sînziana, Mîndra Cosînzeana. ALECSANDRI, T. I 413.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi lumina
    surse: DEX '09 DEX '98

luminat (s.n.)

etimologie:

  • vezi lumina
    surse: DEX '09 DEX '98