5 intrări

44 de definiții

din care

Explicative DEX

LIN2, linuri, s. n. 1. Vas de lemn, de tablă sau de beton în formă de jgheab, în care se adună și se storc strugurii. 2. Vas de lemn, de tablă sau de beton în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face țuică. – Din ngr. linós.

LIN2, linuri, s. n. 1. Vas de lemn, de tablă sau de beton în formă de jgheab, în care se adună și se storc strugurii. 2. Vas de lemn, de tablă sau de beton în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face țuică. – Din ngr. linós.

LIN1, lini, s. m. Pește cu solzi mărunți, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăiește prin bălți cu apă limpede și nu prea adâncă (Tinca tinca). – Din bg. lin.

LIN1, lini, s. m. Pește cu solzi mărunți, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăiește prin bălți cu apă limpede și nu prea adâncă (Tinca tinca). – Din bg. lin.

LIN3, -Ă, lini, -e, adj. 1. Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal, fără salturi și treceri bruște (și în ritm moderat); domol, liniștit, potolit. 2. (Despre drumuri, pante etc.) Cu înclinație mică, ușor de urcat sau de străbătut. ♦ (Rar; despre suprafețe) Neted. 3. (Despre sunete) Lipsit de intensitate; blând, potolit. ♦ (Poetic; despre lumină) Cu o strălucire domoală, blândă, odihnitoare. 4. Calm, liniștit. – Lat. lenus, -a (= lenis).

LIN3, -Ă, lini, -e, adj. 1. Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal, fără salturi și treceri bruște (și în ritm moderat); domol, liniștit, potolit. 2. (Despre drumuri, pante etc.) Cu înclinație mică, ușor de urcat sau de străbătut. ♦ (Rar; despre suprafețe) Neted. 3. (Despre sunete) Lipsit de intensitate; blând, potolit. ♦ (Poetic; despre lumină) Cu o strălucire domoală, blândă, odihnitoare. 4. Calm, liniștit. – Lat. lenus, -a (= lenis).

lin2 sm [At: SADOVEANU, N. F. 105 / Pl: ~i / E: bg лин] Pește cu solzi mărunți, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăiește prin bălți cu apă limpede și nu foarte adâncă (Tinca tinca).

lin3 sn [At: I. IONESCU, P. 251 / Pl: ~uri / E: ngr λινός] 1 Vas de lemn, tablă etc. în care se adună și se storc strugurii. 2 Vas de lemn, tablă etc. în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii, spirtului etc. 3 Vas alcătuit din doage, în care se pun la fermentat prunele pentru țuică.

lin4, ~ă [At: CORESI, L. 516/21 / Pl: (1-13, 17-28) ~i, ~e, (înv) (13-16) ~uri / E: ml lenus, -a] 1 a (Înv; d. oameni) Echilibrat (3). 2 a (Înv; d. oameni) Calm (6). 3 a (Înv; d. oameni) Blând (2). 4 a (Înv; d. oameni) Reținut. 5 a (D. forme și trăsături ale existenței umane) Care se desfășoară netulburat. 6 a (D. cer, vreme) Senin și fără vânt Si: limpede. 7 a (D. climă) Cu diferențe mici de temperatură Si: blândă, dulce. 8 a (D. ape) Fără valuri Si: limpede. 9 a (D. ape) Care curge încet. 10 a (D. mișcări, deplasări) Care se produce în mod constant și egal Si: mângâios, plutit, treptat, ușor. 11 a (Pop) Care fuge sau se mișcă ușor. 12 a (Rar; d. suprafețe; îoc aspru) Neted. 13 sn (Îvp) Acalmie. 14 sn (Fig) Liniște sufletească Si: pace. 15 sn (Înv) Blândețe. 16 sn (Înv) Delicatețe. 17 a (Înv; îe) A sta întru ~ A se potoli. 18 a (D. surse de lumină) Care luminează încet Si: blând, dulce, liniștit. 19-20 a, av (D. procese, obiecte, gesturi, mișcări) (Care se produce sau se desfășoară) fără salturi și treceri bruște, în ritm moderat Si: domol, liniștit, potolit. 21 a (D. forme de relief, denivelări de pământ) Care are înălțime mică și este ușor de străbătut. 22 a (D. sunete) Lipsit de intensitate Si: blând, domol, încet, potolit. 23 a (D. sunete) Difuz. 24 a (D. sunete) Limpede. 25 a (Poetic; d. lumină) Cu o strălucire domoală, blândă, odihnitoare. 26 a (D. mișcări ale aerului) Care abia se simte Si: blând, domol. 27 a (D. plante) Care se unduiește ușor. 28 a (Rar) Care are un grad scăzut de dificultate Si: simplu, ușor. 29 av Încet. 30 av Pe nesimțite. 31 av Cu grijă. 32 av Cu blândețe.

LIN3, -Ă, lini, -e, adj. 1. (În opoziție cu repede, impetuos, vijelios) Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal, fără salturi și treceri bruște; domol, liniștit, potolit. Cu voi vin florile-n cîmpie Și nopțile cu poezie Și vînturi line, calde ploi Și veselie. COȘBUC, P. I 91. [Cocostîrcul] vine, se înalță, în cercuri line zboară Și răpide ca gîndul la cuibu-i se coboară. ALECSANDRI, O. 173. ◊ (Adverbial) Atunci calul zboară lin ca vîntul. CREANGĂ, P. 197. Iară tei cu umbra lată și cu flori pînă-n pămînt Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vînt. EMINESCU, O. I 154. ♦ (Despre ape) Fără valuri mari, liniștit. Dunărea mi-aduce apă vecinic lină. IOSIF, P. 60. [Rîul] îngheață-n suprafață, dar nu și-n fundu-i lin! MACEDONSKI, O. I 256. Nu curge lină Apa la pîrău? ALECSANDRI, P. I 196. ♦ (Despre pante, drumuri etc.) Cu înclinație mică, ușor de urcat sau de străbătut. Lorena e numai cîmpii dulce-ondulale și dealuri line. SADOVEANU, O. A. II 186. Mergi pe cărare lină. PANN, P. V. I 114. Să venim pe drumuri line. TEODORESCU, P. P. 171. 2. (Despre sunete, în opoziție cu puternic, strident, violent) Lipsit de asprime, blînd, potolit. A vorbit mai departe cu vocea ei lină. GALAN, Z. R. 380. Odaia cea albă, ticnită, Se umple de-o lină cîntare. TOMA, C. V. 118. Mi-e dor de freamăt lin de brazi, De murmur tainic de izvor. IOSIF, P. 64. ◊ (Adverbial) Numai vioarele mai suspinară lin, lin. C. PETRESCU, Î. I 16. Au început șapte tarafuri să cînte lin și dulce. CARAGIALE, O. III 81. Iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate Rînduri, rînduri trece-un framăt, ce le scutură pe toate. EMINESCU, O. I 83. ♦ (Poetic, despre lumină sau surse de lumină) Cu strălucire domoală, blîndă, odihnitoare. Soarele nu ardea, avea o lumină lină de aur, și vîntul abia-abia adia. SADOVEANU, O. V 3. Mă închin la tine, o, dragă, lină stea. ALECSANDRI, P. I 121. 3. (În opoziție cu agitat, tulburat) Calm, liniștit, molcom. În noaptea lină de vară, un susur slab trece prin codrul adormit. SADOVEANU, O. I 284. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape. EMINESCU, O. I 216. Singurul nor care înnegură astă viață lină fu peste doi ani... moartea bunicăi. NEGRUZZI, S. I 110. Viața se trecea lină ca un vis. RUSSO, O. 24. ◊ (Adverbial) Ierburile împrospătate, mirosul... florilor... o făceau să doarmă mult și lin. EMINESCU, N. 11. 4. (Rar; despre suprafețe, în opoziție cu aspru) Neted. Tulpini line de trandafiri sălbateci. CAMILAR, T. 198.

LIN1, lini, s. m. Pește de apă dulce cu solzi mici; trăiește în bălți cu apă limpede și nu prea adîncă (Tinca vulgaris). Știuca-i numai una, dar linii îi prinzi unul după altul. SADOVEANU, N. F. 105. Se adusese în odaia mare și răcoroasă și masa poruncită de Turnavitu: raci, rasol de lin cu mult untdelemn. CAMIL PETRESCU, O. II 108.

LIN2, linuri, s. n. (Munt., Mold.) Vas de lemn, tablă sau beton în formă de jgheab, în care se adună și se storc strugurii. La cramă ciubărul [cu struguri] se toarnă în lin sau în căzi. I. IONESCU, P. 251. ♦ Vas de lemn, de beton sau de tablă, în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face țuica.

LIN2 ~i m. Pește dulcicol, de talie medie, cu corp lat și gros, de culoare verzuie-roșcată, acoperit cu mucozitate, cu gură mică, înzestrat cu două mustăți. /<bulg. lin

LIN1 ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care se produce fără grabă; încet; domol. 2) (despre drumuri, pante etc.) Care este puțin înclinat; cu înclinație mică; domol. 3) (despre sunete) Care este lipsit de intensitate. /<lat. lenus

LIN3 ~uri n. 1) Vas în formă de jgheab în care se strivesc strugurii. 2) Vas mare în care fermentează materia primă pentru fabricarea berii sau a spirtului. /<ngr. linos

lin a. și adv. 1. neturburat: mare lină; 2. încet și fără sgomot: apa curge lin. [Lat. LENIS].

lin m. pește de apă dulce din genul crapului (Cyprinus tinea). [Slav. LINĬ].

lin n. teasc de vie pentru storsul strugurilor. [Gr. mod. LINÓS].

4) lin, -ă adj., pl. f. e (lat. lenis. V. alin). Neturburat, neagitat: mare lină. Încet, puțin aplecat: inclinațiune lină. Adv. Încet, liniștit.

3) lin n. fără pl. (d. lin 4). Vechĭ. Rar. Liniște.

1) lin m. (vsl. linŭ, rus. bg. lin). Un pește cu solzĭ micĭ (cyprinus tinca saŭ tinca vulgáris) care trăĭește pin nomolu rîurilor și bălților.

2) lin n., pl. urĭ (ngr. linós, id., de unde și bg. lin; vgr. lenós, de unde și lat. lênis, id.). Călcător, jgheabu în care se calcă (se storc) struguriĭ (azĭ înlocuit pin teasc). V. corită.

Ortografice DOOM

lin4 (vas) s. n., pl. linuri

lin3 (pește) s. m., pl. lini

lin1 adj. m., pl. lini; f. li, pl. line

lin2 (pește) s. m., pl. lini

lin1 adj. m., pl. lini; f. lină, pl. line

lin3 (vas) s. n., pl. linuri

lin (vas) s. n., pl. linuri

lin (pește) s. m., pl. lini

lin adj. m., pl. lini; f. sg. lină, pl. line

Etimologice

lin (lină), adj. – Liniștit, senin, pașnic. Lat. lĕnis (Pușcariu 973; Candrea-Dens., 988; REW 4977; Iordan, Dift., 169; Rosetti, I, 107), poate prin intermediul unei var. populare *lĕnus, cf. it. lene, leno (Battisti, III, 2201), prov. le, sp. len. Der. liniște, s. f. (calm, pace, tăcere), cu suf. sl. -iște (probabil der. cult, nu este cuvînt pur popular); liniști, vb. (a potoli, a calma); liniștitor, adj. (care liniștește); neliniștit, adj. (fără liniște); neliniști, vb. (a îngrijora, a conturba); neliniște, s. f. (îngrijorare, alarmă, lipsă de calm); neliniștitor, adj. (îngrijorător, alarmant).

lin (lini), s. m. – Pește (Tinca vulgaris). – Mr. (inar). Sl. linĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 337; Cihac, II, 171; Conev 63), cf. sb. linj, ceh. lin, pol. lin, rus. lini.

lin (-nuri), s. n. – Teasc, călcătoare. Ngr. ληνός (Tiktin; Conev 38; Candrea; Gáldi 206), cf. bg. lin. Der. directă din gr. (Roesler 571; Diculescu, Elementele, 460) nu este posibilă.

Enciclopedice

Linu v. Elen 2 și Elena I 6.

LIN1 (< bg.) s. m. Pește teleostean dulcicol, din familia ciprinidelor, cu corpul gros, brun-roșcat, de 20-60 cm lungime, ajungând până la 7,5 kg, cu solzi mici, învelit într-un strat de mucus (Tinca tinca). Trăiește în ape stătătoare din Europa și Asia.

Sinonime

LIN adj., adv. 1. adj. domol, ușor, (înv.) ușure, (fig.) blând, dulce, molatic. (O pantă ~.) 2. adj. v. domol. 3. adv. v. agale. 4. adj. v. liniștit. 5. adj. v. încet. 6. adj. v. ușor. 7. adv. v. ușor.

LIN adj. v. blajin, blând, bun, domol, neted, pașnic, plat.

LIN s. v. acalmie, calm, liniște, pace, tăcere.

LIN s. călcătoare, jgheab. (~ pentru mustuit strugurii.)

lin1 s.n. (vit.) 1 călcătoare (v. călcător), jgheab, <reg.> putină. În lin se zdrobesc strugurii. 2 (reg.) v. Cadă. Zăcătoare (v. zâcâtor). 3 (reg.) v. Cramă.

lin2, lină adj., adv., s.n. A adj. I 1 (în opoz. cu „grăbit”, „iute”, „pripit”, „repede”; despre mișcări, gesturi, vorbire etc.) domol, încet, leneș, lent, liniștit, măsurat2, potolit2, tacticos, temperat, <livr.> lento, <pop.> molcomit, <fig.> lânced, moale, rotund. Se îndepărtează cu pas lin. 2 (despre vreme, momente ale zilei etc.) liniștit, plăcut, <pop.> moale, <înv.> liniștos. Este o noapte lină de iunie. 3 (despre modul de viață al oamenilor, despre momente din viața lor etc.) bun, calm2, liniștit, netulburat, pașnic, plăcut, tihnit, <înv. > liniștos, <fig.> limpede, senin, <fig.; înv.> seninos. Toți își doresc o bătrânețe lină, fără griji. 4 (în opoz. cu „agitat”, „neliniștit”; despre somn) calm2, liniștit, odihnitor, ușor2, <fig.> dulce. Dimineața, somnul este cel mai lin. 5 (rar; despre climă, temperatură, anotimpuri etc.) v. Blând. Moderat. Potrivit. Temperat. 6 (în opoz. cu „violent”; înv.; despre ființe) v. Blajin. Blând. Bun. Domol. Moale. Neagresiv. Nemânios. Pașnic. 7 (în opoz. cu „întunecat”, „cețos”, „noros”; poetic; despre cer, zare, atmosferă etc.) v. Albastru. Clar. Curat, Înseninat. Limpede. Pur2. Senin. Străveziu. 8 fig. (înv.; despre suflet) v. Senin. 9 fig. (înv.; despre locuri, adăposturi, refugii) v. Liniștit. Pașnic. Tihnit. II 1 (despre lumină) moale, plăcut, <fig.> blând, dulce. Poate citi numai la o lumină lină. Simte căldura razelor line ale soarelui. 2 (în opoz. cu „amplu”, „puternic”, „răstit”, „tare”, „zgomotos”; despre sunete, glas, ton) coborât, domol, încet, lânced, mic, moale, molatic, molcom, muiat, potolit2, scăzut, slab, stins2, tainic, ușor2, astăzi rar> scoborât, <înv. și reg.> linicel, <înv.> tăinicit, <fig.> leșinat2, plăpând, somnoros, <fig.; rar> confuz, înecat, <fig.; înv. și pop.> slăbănogit, sleit2, <fig.; fam.> slăbănog. Vorbește cu vocea lină. De departe se aude freamătul lin al pădurii. 3 (în opoz. cu „intens”, „puternic”, „tare”; despre ploaie, ninsoare, vânt) blând, calm2, domol, lânced, liniștit, moale, moderat, molcom, plăcut, potolit2, slab, ușor2, <înv. și reg.> linicel, <fig.; înv.> înstrunat. După furtună adie un vânt lin. 4 (în opoz. cu „abrupt”; despre terenuri înclinate) domol, ușor2, <fig.> blând, dulce, molatic. A coborât repede panta lină a dealului. 5 (despre suprafețe de pământ) întins2, neted, plan, șes, <rar> nud, <înv. și pop.> luciu2, <reg.> șeștin. Platouri line luaseră locul colinelor. 6 (în opoz. cu „strident”; rar; despre culori, nuanțe etc.) v. Discret. Estompat. Pal. Palid. Sfumat. Spălăcit. Stins2. Șters. Tern. 7 (rar; despre lumină, surse de lumină etc.) v. Discret. Pal. Palid. Slab. Spălăcit. Stins2. 8 (pop.; despre drumuri, șosele etc.) v. Neted. Plat2. 9 (în opoz. cu „creț”; pop.; despre păr) v. Drept. Întins2. Neîncrețit. Neondulat. Netezit2. 10 fig. (rar; despre acțiuni, activități etc.) v. Facil. Necomplicat. Nedificil. Nesofisticat. Simplu. Ușor2. B adv. (modal) 1 (în opoz. cu „repede”; în legătură cu vb. de mișcare) agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lent, liniștit, ușor2, ușurel, <rar> alin1, plaviu, <pop. și fam.> iavaș, <pop.> cătenelaș, cătinaș, cătinel, cătineluș, cătineluț, cătingan, cătinică, linișor, oblu, rara, <fam.> moșnegește, <reg.> linuț, mereor, mereu, mereuaș, mereuț, <înv.> cătinelușel. Obosit, bărbatul merge lin spre casă. 2 blând, ușor2, <înv. și pop.> molcomiș. Noaptea se lasă lin peste munți. 3 încet. Îi vorbește lin, ca să nu-l sperie. domol, liniștit, <fig.> ușor2. Afară plouă lin. liniștit, plăcut, <fig.> ușor2. Vântul adie lin. liniștit, netulburat, pașnic, tihnit. Viața celor doi se desfășoară lin. C s.n. 1 (înv. și pop.) v. Acalmie. Calm2. Liniște. Pace. Serenitate. Tăcere. 2 (înv.) v. Blândețe. Bunătate. 3 (înv.) v. Delicatețe. Eleganță. Finețe. Gingășie. Grație. Suavitate. warning  de reparat intrările

lin adj. v. BLAJIN. BLÎND. BUN. DOMOL. NETED. PAȘNIC. PLAT.

LIN adj., adv. 1. adj. domol, ușor, (înv.) ușure, (fig.) blînd, dulce, molatic. (O pantă ~.) 2. adj. domol, încet, lent, liniștit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; mișcări ~.) 3. adv. agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.) 4. adj. calm, liniștit, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (Viață ~.) 5. adj. coborît, domol, încet, molcom, potolit, scăzut, scoborît, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbește cu glasul ~.) 6. adj. blînd, calm, domol, liniștit, moderat, molcom, potolit, ușor. (Vînt ~; ploaie ~.) 7. adv. blînd, ușor, (înv. și pop.) molcomiș. (Seara coboară ~.)

lin s. v. ACALMIE. CALM. LINIȘTE. PACE. TĂCERE.

LIN s. călcătoare, jgheab. (~ pentru struguri.)

Antonime

Lin ≠ abrupt, iute, priporos, prăpăstios, repede

Intrare: Linu
nume propriu (I3)
  • Linu
Intrare: lin (acalmie)
lin1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lin
  • linul
  • linu‑
plural
  • linuri
  • linurile
genitiv-dativ singular
  • lin
  • linului
plural
  • linuri
  • linurilor
vocativ singular
plural
Intrare: lin (adj.)
lin3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lin
  • linul
  • linu‑
  • li
  • lina
plural
  • lini
  • linii
  • line
  • linele
genitiv-dativ singular
  • lin
  • linului
  • line
  • linei
plural
  • lini
  • linilor
  • line
  • linelor
vocativ singular
plural
Intrare: lin (pește)
lin2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lin
  • linul
  • linu‑
plural
  • lini
  • linii
genitiv-dativ singular
  • lin
  • linului
plural
  • lini
  • linilor
vocativ singular
plural
Intrare: lin (vas)
lin1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lin
  • linul
  • linu‑
plural
  • linuri
  • linurile
genitiv-dativ singular
  • lin
  • linului
plural
  • linuri
  • linurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lin, linurisubstantiv neutru

lin, liadjectiv

  • 1. Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal, fără salturi și treceri bruște (și în ritm moderat). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu voi vin florile-n cîmpie Și nopțile cu poezie Și vînturi line, calde ploi Și veselie. COȘBUC, P. I 91. DLRLC
    • format_quote [Cocostârcul] vine, se înalță, în cercuri line zboară Și răpide ca gîndul la cuibu-i se coboară. ALECSANDRI, O. 173. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Atunci calul zboară lin ca vîntul. CREANGĂ, P. 197. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Iară tei cu umbra lată și cu flori pînă-n pămînt Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vînt. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
    • 1.1. (Despre ape) Fără valuri mari. DLRLC
      sinonime: liniștit
      • format_quote Dunărea mi-aduce apă vecinic lină. IOSIF, P. 60. DLRLC
      • format_quote [Râul] îngheață-n suprafață, dar nu și-n fundu-i lin! MACEDONSKI, O. I 256. DLRLC
      • format_quote Nu curge lină Apa la pîrău? ALECSANDRI, P. I 196. DLRLC
  • 2. (Despre drumuri, pante etc.) Cu înclinație mică, ușor de urcat sau de străbătut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lorena e numai cîmpii dulce-ondulale și dealuri line. SADOVEANU, O. A. II 186. DLRLC
    • format_quote Mergi pe cărare lină. PANN, P. V. I 114. DLRLC
    • format_quote Să venim pe drumuri line. TEODORESCU, P. P. 171. DLRLC
    • 2.1. rar Despre suprafețe: neted. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: neted
      • format_quote Tulpini line de trandafiri sălbateci. CAMILAR, T. 198. DLRLC
  • 3. (Despre sunete) Lipsit de intensitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A vorbit mai departe cu vocea ei lină. GALAN, Z. R. 380. DLRLC
    • format_quote Odaia cea albă, ticnită, Se umple de-o lină cîntare. TOMA, C. V. 118. DLRLC
    • format_quote Mi-e dor de freamăt lin de brazi, De murmur tainic de izvor. IOSIF, P. 64. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Numai vioarele mai suspinară lin, lin. C. PETRESCU, Î. I 16. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Au început șapte tarafuri să cînte lin și dulce. CARAGIALE, O. III 81. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate Rînduri, rînduri trece-un framăt, ce le scutură pe toate. EMINESCU, O. I 83. DLRLC
    • 3.1. poetic (Despre lumină) Cu o strălucire domoală, blândă, odihnitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Soarele nu ardea, avea o lumină lină de aur, și vîntul abia-abia adia. SADOVEANU, O. V 3. DLRLC
      • format_quote Mă închin la tine, o, dragă, lină stea. ALECSANDRI, P. I 121. DLRLC
  • 4. Calm, liniștit, molcom. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În noaptea lină de vară, un susur slab trece prin codrul adormit. SADOVEANU, O. I 284. DLRLC
    • format_quote Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape. EMINESCU, O. I 216. DLRLC
    • format_quote Singurul nor care înnegură astă viață lină fu peste doi ani... moartea bunicăi. NEGRUZZI, S. I 110. DLRLC
    • format_quote Viața se trecea lină ca un vis. RUSSO, O. 24. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ierburile împrospătate, mirosul... florilor... o făceau să doarmă mult și lin. EMINESCU, N. 11. DLRLC
etimologie:

lin, linisubstantiv masculin

  • 1. Pește cu solzi mărunți, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăiește prin bălți cu apă limpede și nu prea adâncă (Tinca tinca). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Știuca-i numai una, dar linii îi prinzi unul după altul. SADOVEANU, N. F. 105. DLRLC
    • format_quote Se adusese în odaia mare și răcoroasă și masa poruncită de Turnavitu: raci, rasol de lin cu mult untdelemn. CAMIL PETRESCU, O. II 108. DLRLC
etimologie:

lin, linurisubstantiv neutru

  • 1. Vas de lemn, de tablă sau de beton în formă de jgheab, în care se adună și se storc strugurii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La cramă ciubărul [cu struguri] se toarnă în lin sau în căzi. I. IONESCU, P. 251. DLRLC
  • 2. Vas de lemn, de tablă sau de beton în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face țuică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.