jâtie sf vz jitie¹

jitie^2[1] [At: ECONOMIA, 219 / A: nct / Pl: ~ii / E: nct] (Îrg) Rogojină. corectat(ă)

jitie¹ sf [At: VARLAAM, C. 3/2 / V: jât~ / Pl: ~ii / E: slv житиє] 1 (Îvr) Hagiografie. 2 (Mol) Poveste a unor lucruri trăite de cineva Si: pățanie, (pop) pătăranie, tărășenie. 3 (Mol) Anecdotă. 4 (Mol) Snoavă. 5 (Înv) Boală cronică. 6 (Înv) Rău ce nu se mai poate îndrepta. 7 (Înv) Cusur.

❍JITIE sf. Mold. Bucov. Șiru povestei, șiritenie, pățanie, întîmplare: și-am încălicat pe-o roată, și v’am spuns jitia toată (crg.); li-au povestit toată jitia, adecă pătărania ei, din capăt, tocmai după cum au fost (sb.) [vsl. žitije].

JITIE, jitii, s. f. (Mold.) Poveste, anecdotă, snoavă. V. pățanie. Atunci au spus el toată jitia sa. SBIERA, P. 236. Și-am mai încălecat pe-o roată și v-am spus jitia toată. CREANGĂ, P. 34.

JITIE ~i f. pop. 1) Expunere a aventurilor sau a vieții cuiva. 2) Boală incurabilă. /<sl. žitije

jitie f. Mold. firul povestii: v’am spus jitia toată GR. [Vechiu-rom. jitie, vieață: își puse acolo stâlp și-și scrise jitia toată (ALEXANDRIA). [Slav. JITIE, vieață].

jítie f. (vsl. sîrb. bg. žitiĭe, rus. žitĭe, žitié, vĭață, biografie. V. obștejitie). Vechĭ. Biografie. Azĭ. Mold. Istorie, poveste: v’am spus jitia toată. Munt. est. Motiv: ce jitie a avut să se lege de mine?

jitie (reg.) (desp. -ti-e) s. f., art. jitia (desp. -ti-a), g.-d. art. jitiei; pl. jitii, art. jitiile (desp. -ti-i-)

jitie (reg.) (-ti-e) s. f., art. jitia (-ti-a), g.-d. art. jitiei; pl. jitii, art. jitiile (-ti-i-)

jitie s. f. (sil. -ti-e), art. jitia (sil. -ti-a), g.-d. art. jitiei; pl. jitii, art. jitiile (sil. -ti-i-)

jitie

jitie (jitii), s. f. – 1. Viață, biografie. – 2. Istorie cronică, poveste. – 3. Beteșug, boală cronică. Sl. žitije „viață” (Pușcariu, Dacor., VIII, 349). Sec. XVII, înv. cu primul sens.

JITIA, com. în jud. Vrancea; 1.696 loc. (1998). Produse de panificație. Fenomene carstice pe sare. În satul Jitia de Jos se află mănăstirea Poiana Mărului (de maici), întemeiată în 1730, cu biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului (1780-1784, construită pe locul uneia arse în 1771); a doua biserică de lemn, cu hramul Duminica Tuturor Sfinților, a fost ridicată în 1810-1812. Desființată în 1959, mănăstirea a fost reînființată în 1990. În satul Măgura există schitul Tarnița (de maici) cu biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului (sec. 19).

a-i veni (cuiva) jitia expr. a i se face greață, a se scârbi (de ceva / de cineva).

jitie, jitii s. f. lehamite, greață.

JITIE s. v. întâmplare, pățanie, peripeție, rogojină.

jitie¹s.f. 1 (reg.) v. Întâmplare. Pățanie. Peripeție. 2 (lit.; reg.) v. Anecdotă. Glumă. Snoavă. 3 (înv.) v. Ființă. Viață. 4 (teol; înv.) v. Hagiografie. Hagiologie. 5 (înv.; de obicei constr. cu vb. „a avea”, „a fi”) v. Carență. Cusur. Defect. Deficiență. Dezavantaj. Imperfecțiune. Insuficiență. Lacună. Lipsă. Neajuns¹. Omisiune. Păcat. Racilă. Scădere. Slăbiciune. Tară². Viciu. 6 (arg.) v. Aversiune. Dezgust. Fobie. Îngrețoșare. Neplăcere. Oroare. Repugnanță. Repulsie. Scârbă. Silă.

jitie² s.f. (înv.) v. Rogojină.

jitie s. v. ÎNTÎMPLARE. PĂȚANIE. PERIPEȚIE. ROGOJINĂ.

jitíe, jitii, s.f. (reg.) Poveste, snoavă: „…să nu cumva să hulim împotriva ei, și mai bine să îndrepteze spre noi, mult este jitie a sfinților părinți” (Bârlea, 1909: 123; inscripție nedatată pe peretele stranei bisericii din deal, din Ieud). – Din sl. žitije „viață, biografie” (DER, DEX).