2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.

JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.

jitie1 sf [At: VARLAAM, C. 3/2 / V: jât~ / Pl: ~ii / E: slv житиє] 1 (Îvr) Hagiografie. 2 (Mol) Poveste a unor lucruri trăite de cineva Si: pățanie, (pop) pătăranie, tărășenie. 3 (Mol) Anecdotă. 4 (Mol) Snoavă. 5 (Înv) Boală cronică. 6 (Înv) Rău ce nu se mai poate îndrepta. 7 (Înv) Cusur.

jitie2[1] [At: ECONOMIA, 219 / A: nct / Pl: ~ii / E: nct] (Îrg) Rogojină. corectată

  1. În original, cuv. fără accent; def. include și precizarea „accent necunoscut”. Am adăugat totuși un posibil accent, recomandat și de Sinonime (2002) — LauraGellner

JÍTIE, jitii, s. f. (Mold.) Poveste, anecdotă, snoavă. V. pățanie. Atunci au spus el toată jitia sa. SBIERA, P. 236. Și-am mai încălecat pe-o roată și v-am spus jitia toată. CREANGĂ, P. 34.

JÍTIE ~i f. pop. 1) Expunere a aventurilor sau a vieții cuiva. 2) Boală incurabilă. /<sl. žitije

jitie f. Mold. firul povestii: v’am spus jitia toată GR. [Vechiu-rom. jitie, vieață: își puse acolo stâlp și-și scrise jitia toată (ALEXANDRIA). [Slav. JITIE, vieață].

jítie f. (vsl. sîrb. bg. žitiĭe, rus. žitĭe, žitié, vĭață, biografie. V. obștejitie). Vechĭ. Biografie. Azĭ. Mold. Istorie, poveste: v’am spus jitia toată. Munt. est. Motiv: ce jitie a avut să se lege de mine?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jítie (reg.) (-ti-e) s. f., art. jítia (-ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (-ti-i-)

jítie s. f. (sil. -ti-e), art. jítia (sil. -ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (sil. -ti-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JÍTIE s. v. întâmplare, pățanie, peripeție, rogojină.

jitie s. v. ÎNTÎMPLARE. PĂȚANIE. PERIPEȚIE. ROGOJINĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jítie (jítii), s. f.1. Viață, biografie. – 2. Istorie cronică, poveste. – 3. Beteșug, boală cronică. Sl. žitije „viață” (Pușcariu, Dacor., VIII, 349). Sec. XVII, înv. cu primul sens.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

JITIA, com. în jud. Vrancea; 1.696 loc. (1998). Produse de panificație. Fenomene carstice pe sare. În satul Jitia de Jos se află mănăstirea Poiana Mărului (de maici), întemeiată în 1730, cu biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului (1780-1784, construită pe locul uneia arse în 1771); a doua biserică de lemn, cu hramul Duminica Tuturor Sfinților, a fost ridicată în 1810-1812. Desființată în 1959, mănăstirea a fost reînființată în 1990. În satul Măgura există schitul Tarnița (de maici) cu biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului (sec. 19).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i veni (cuiva) jitia expr. a i se face greață, a se scârbi (de ceva / de cineva).

jitie, jitii s. f. lehamite, greață.

Intrare: Jitia
Jitia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jitie
  • silabație: ji-ti-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jitie
  • jitia
plural
  • jitii
  • jitiile
genitiv-dativ singular
  • jitii
  • jitiei
plural
  • jitii
  • jitiilor
vocativ singular
plural

jitie

etimologie: