JUPĂ, jupe, s. f. 1. Fustă. 2. Fustă care se îmbracă pe sub rochie sau altă fustă. – Din fr. jupe.

jip¹ s [At: CABA, SĂL. / V: jupă sf / Pl: ? / E: mg gyep] (Trs; mgm) 1 Pajiște. 2 Loc nearat.

jupă² sf vz jip¹

jupă¹ sf [At: (a. 1771) IORGA, S. D. XII, 86/8 / Pl: ~pe / E: fr jupe] (Frm) 1 (Iuz) Fustă. 2 Fustă care se îmbracă pe dedesubtul rochiei sau al altei fuste.

JUPĂ, jupe, s. f. 1. Fustă. 2. Fustă care se îmbracă pe dedesubtul rochiei sau al altei fuste. – Din fr. jupe.

JUPĂ, jupe, s. f. (Franțuzism ieșit din uz) Fustă. O doamnă înaltă, cu o bluză verzuie și cu jupă. CARAGIALE, M. 170.

JUPĂ s.f. Fustă. [< fr. jupe, cf. ar. djouba].

JUPĂ s. f. 1. fustă. 2. (tehn.) partea cilindrică a unui rezervor de stocaj. 3. (av.) element de structură al unei rachete servind la racordarea a două etaje succesive. 4. (mec.) suprafața laterală a unui piston, care asigură ghidajul în interiorul cilindrului. (< fr. jupe)

JUPĂ ~e f. Piesă vestimentară femeiască care acoperă corpul de la talie în jos; fustă. /<fr. jupe

* júpă f., pl. e (fr. jupe, fustă, d. ar. ğubbé, gĭubea. V. gĭubea, șubă, zăbun). Barb. Rochie, fustă.

jip² (jeg) (reg.) s. n.

jip¹ (arbore) (reg.) s. m., pl. jipi

jupă s. f., g.-d. art. jupei; pl. jupe

jupă s. f., g.-d. art. jupei; pl. jupe

jip (jeg; pajiște) s. n.

jupă s. f., g.-d. art. jupei; pl. jupe

jip (jipuri), s. n. – Pajiște. Mag. gyep (DAR). În Trans.

Jup/a, -iecu v. Japiu 2 și Jipa 4.

JUPĂ s. v. foi, fustă.

jupă s.f. (ieșit din uz) v. Foi (v. foaie). Fustă.

jupă s. v. FOI. FUSTĂ.

jip³, s.n. (reg.) pajiște, ierbiș.

jupă s.f. (reg.) regiune cu ierbiș, fâneață.

jip, s.m. v. jup („snop de bâlii”).