3 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

ir sn [At: LB / Pl: ~uri / E: mg ír] (Pop) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc., utilizată ca medicament sau preparat cosmetic.

IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir.

IR, iruri, s. n. (Pop.) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc. – Din magh. ir.

IR, iruri, s. n. (Popular) Medicament empiric pe care îl prepară de obicei femeile de la țară din diferite grăsimi, plante etc. V. alifie. Eu am un ir bun pentru așa răni. SADOVEANU, O. VII 148. Negustor de băcan, iruri, ghileală, sulimineală. CREANGĂ, P. 112.

ir (pop.) s. n., pl. íruri

IR s. v. alifie, cremă, pomadă, unguent.

ir (íruri), s. n. – Pomadă, unguent. Mag. ir (Cihac, II, 509; Gáldi 93). În Trans. și Mold.

IR ~uri n. pop. Alifie preparată la țară din diferite grăsimi și buruieni de leac. /ung. ir

ir n. Mold. Tr. alifie: negustor de iruri CR. [Ung. IR].

ir n., pl. urĭ (ung. ir). Nord. Alifie.

iridiu sn [At: MDT / V: ~m / Pl: ? / E: fr iridium] Element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, puțin ductil, cu temperatura de topire foarte înaltă, folosit la confecționarea unor instrumente fizice și chirurgicale, a vârfurilor de peniță pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice.

IN1- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im2] – Din fr., lat. in-.

IRÍDIU s. n. Element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, puțin ductil, cu temperatura de topire foarte înaltă, întrebuințat la confecționarea unor instrumente fizice și chirurgicale, a vârfurilor de peniță pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice. [Var.: irídium s. n.] – Din fr. iridium.

IRÍDIU s. n. Element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, puțin ductil, cu temperatura de topire foarte înaltă, întrebuințat la confecționarea unor instrumente fizice și chirurgicale, a vârfurilor de peniță pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice. [Var.: irídium s. n.] – Din fr. iridium.

IRÍDIUM s. n. v. iridiu.

IM2- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: in1-] – Din fr., lat. in-.

IN1- Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe. [Var.: im2-] – Din fr., lat. in-.

IRÍDIU s. n. Metal greu, alb-argintiu, mai dur decît platina, cu temperatura de topire foarte înaltă; se întrebuințează, în stare pură, la fabricarea unor aliaje speciale. – Variantă: irídium (BARANGA, I. 169) s. n.

irídiu [diu pron. diu] s. n., art. irídiul; simb. Ir

arată toate definițiile

Intrare: ir (s.n.)
ir1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ir
  • irul
  • iru‑
plural
  • iruri
  • irurile
genitiv-dativ singular
  • ir
  • irului
plural
  • iruri
  • irurilor
vocativ singular
plural
Intrare: in (pref.)
prefix (I7-P)
  • in
prefix (I7-P)
  • im
prefix (I7-P)
  • ir
Intrare: iridiu
  • pronunție: iridĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iridiu
  • iridiul
  • iridiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iridiu
  • iridiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iridium
  • iridiumul
  • iridiumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iridium
  • iridiumului
plural
vocativ singular
plural
Ir simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Ir
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

in (pref.) i im ir

  • 1. Element de compunere cu sens negativ și privativ, formând substantive, adjective, verbe.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

iridiu Ir iridium

  • 1. Element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, puțin ductil, cu temperatura de topire foarte înaltă, întrebuințat la confecționarea unor instrumente fizice și chirurgicale, a vârfurilor de peniță pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • comentariu simbol Ir
    surse: DOOM 2

etimologie:

ir (s.n.)

  • 1. popular Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alifie cremă pomadă unguent 2 exemple
    exemple
    • Eu am un ir bun pentru așa răni. SADOVEANU, O. VII 148.
      surse: DLRLC
    • Negustor de băcan, iruri, ghileală, sulimineală. CREANGĂ, P. 112.
      surse: DLRLC

etimologie: