ir sn [At: LB / Pl: ~uri / E: mg ír] (Pop) Alifie pe care o prepară femeile la țară din diferite grăsimi, plante etc., utilizată ca medicament sau preparat cosmetic.

IR, iruri, s. n. (Popular) Medicament empiric pe care îl prepară de obicei femeile de la țară din diferite grăsimi, plante etc. V. alifie. Eu am un ir bun pentru așa răni. SADOVEANU, O. VII 148. Negustor de băcan, iruri, ghileală, sulimineală. CREANGĂ, P. 112.

IR ~uri n. pop. Alifie preparată la țară din diferite grăsimi și buruieni de leac. /ung. ir

ir n. Mold. Tr. alifie: negustor de iruri CR. [Ung. IR].

ir n., pl. urĭ (ung. ir). Nord. Alifie.

ir (pop.) s. n., pl. iruri

ir (pop.) s. n., pl. iruri

ir s. n., pl. iruri

IR s. v. alifie, cremă, pomadă, unguent.

ir s. v. ALIFIE. CREMĂ. POMADĂ. UNGUENT.

ir (iruri), s. n. – Pomadă, unguent. Mag. ir (Cihac, II, 509; Gáldi 93). În Trans. și Mold.

KIM IR SEN (KIM IL SUNG) (1912-1994), om politic comunist nord-coreean. Președinte al Cabinetului de Miniștri (1948-1972). Președinte (1949-1966) și secretar general al C.C. (1966-1994) al Partidului Muncii din Coreea. Președinte al R.P.D. Coreene (1972-1994). Creatorul pe baza „ideilor ciuce” a socialismului de tip coreean. A încurajat cultul personalității sale căruia i-a dat dimensiuni paroxistice.