2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

impieta vi [At: I. NEGRUZZI, S. I, 237 / P: ~pi-e~ / V: îm~ / Pzi: ~tez / E: fr empiéter] (Udp „asupra”) 1 (Înv) A manifesta dispreț față de cele sfinte. 2 A disprețui legile morale. 3 A jigni ceva unanim respectat. 4 A se amesteca în domeniul de activitate al altcuiva. 5 A se face stăpân pe proprietatea altcuiva. 6 A-și aroga drepturi inexistente. 7 A încălca un drept al altcuiva. 8 A îngrădi libertatea cuiva.

IMPIETÁ, impietez, vb. I. Intranz. A interveni în treburile altuia, nesocotindu-i drepturile; a leza. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. empiéter.

IMPIETÁ, impietez, vb. I. Intranz. A interveni în treburile altuia, nesocotindu-i drepturile; a leza. [Pr.: -pi-e-] – Din fr. empiéter.

IMPIETÁ, impietez, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») A se amesteca în treburile altuia pentru a-i știrbi din drepturi. – Pronunțat: -pi-e-.

IMPIETÁ vb. I. intr. (Rar) A încălca drepturile cuiva, amestecându-te în viața, în treburile lui. [Pron. -pi-e-. / cf. fr. empiéter].

IMPIETÁ vb. intr. a se amesteca în treburile cuiva, încălcându-i drepturile; a leza. (< fr. empiéter)

A IMPIETÁ ~éz intranz. A se amesteca în treburile altuia, lezându-i drepturile. [Sil. -pi-e-] /<fr. empiéter

*împietéz v. tr. și intr. (fr. empiéter). Barb. Incalc, uzurp, cotropesc: a împieta asupra cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impietá (a ~) (-pi-e-) vb., ind. prez. 3 impieteáză

impietá vb. (sil. -pi-e-), ind. prez. 1 sg. impietéz, 3 sg. și pl. impieteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

impietá (impietéz, impietát), vb. – A uzurpa, a invada. Fr. empiéter.

Intrare: impieta
  • silabație: im-pi-e-ta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • impieta
  • impietare
  • impietat
  • impietatu‑
  • impietând
  • impietându‑
singular plural
  • impietea
  • impietați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • impietez
(să)
  • impietez
  • impietam
  • impietai
  • impietasem
a II-a (tu)
  • impietezi
(să)
  • impietezi
  • impietai
  • impietași
  • impietaseși
a III-a (el, ea)
  • impietea
(să)
  • impieteze
  • impieta
  • impietă
  • impietase
plural I (noi)
  • impietăm
(să)
  • impietăm
  • impietam
  • impietarăm
  • impietaserăm
  • impietasem
a II-a (voi)
  • impietați
(să)
  • impietați
  • impietați
  • impietarăți
  • impietaserăți
  • impietaseți
a III-a (ei, ele)
  • impietea
(să)
  • impieteze
  • impietau
  • impieta
  • impietaseră
Intrare: împieta
împieta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impieta

etimologie: