2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HON, honuri, s. n. Ustensilă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive și care este utilizată la finisarea suprafețelor cilindrice interioare ale pieselor metalice. – Din engl. hone.
hon sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: eg hone] Unealtă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive, care este utilizată la finisarea suprafețelor cilindrice interioare ale pieselor metalice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HON, honuri, s. n. Sculă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive și care este utilizată la finisarea suprafețelor cilindrice interioare ale pieselor metalice. – Din engl. hone.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HON s.n. Unealtă așchietoare alcătuită din mai multe bare abrazive, dispuse simetric în jurul unui ax central. [< engl. hon].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HON s. n. unealtă așchietoare formată din mai multe bare abrazive, dispuse simetric în jurul unui ax central. (< engl. honn)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HON ~uri n. Sculă așchietoare cu pietre abrazive pentru finisarea suprafețelor cilindrice interioare. /<engl. hone
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hon s. n., pl. honuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hon s. n., pl. honuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hon s. n., pl. honuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
*HON 1. Honea, S., act. 2. Honae, C., prof. 3. Honoi, St., boier, 1437 (Ț-Rom 177); -u (Ard). 4. + -cu, Honcu (Sur XVIII). 5. + -cea: Honc/ea (17 A V 181); -escul, V. (Isp III2); Honciul, uricar (Sur V). Formele s-ar putea explica și din Onu, Onea, Oncu, Oncea < Ioan cu pronunțare aspirată; neprobabil < ung. hon „țară” și honn „acasă”. 6. Cf. Hoanca b, (Hur), sau < subst. hoanca „vălcea” (DLR).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hon, honurisubstantiv neutru
- 1. Ustensilă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive și care este utilizată la finisarea suprafețelor cilindrice interioare ale pieselor metalice. DEX '09 DN
etimologie:
- hone DEX '09 DEX '98 DN