*HON 1. Honea, S., act. 2. Honae, C., prof. 3. Honoi, St., boier, 1437 (Ț-Rom 177); -u (Ard). 4. + -cu, Honcu (Sur XVIII). 5. + -cea: Honc/ea (17 A V 181); -escul, V. (Isp III²); Honciul, uricar (Sur V). Formele s-ar putea explica și din Onu, Onea, Oncu, Oncea < Ioan cu pronunțare aspirată; neprobabil < ung. hon „țară” și honn „acasă”. 6. Cf. Hoanca b, (Hur), sau < subst. hoanca „vălcea” (DLR).