HON, honuri, s. n. Ustensilă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive și care este utilizată la finisarea suprafețelor cilindrice interioare ale pieselor metalice. – Din engl. hone.

hon sn [At: LTR² / Pl: ~uri / E: eg hone] Unealtă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive, care este utilizată la finisarea suprafețelor cilindrice interioare ale pieselor metalice.

HON, honuri, s. n. Sculă așchietoare alcătuită dintr-un corp rotativ de oțel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive și care este utilizată la finisarea suprafețelor cilindrice interioare ale pieselor metalice. – Din engl. hone.

HON s.n. Unealtă așchietoare alcătuită din mai multe bare abrazive, dispuse simetric în jurul unui ax central. [< engl. hon].

HON s. n. unealtă așchietoare formată din mai multe bare abrazive, dispuse simetric în jurul unui ax central. (< engl. honn)

HON ~uri n. Sculă așchietoare cu pietre abrazive pentru finisarea suprafețelor cilindrice interioare. /<engl. hone

hon s. n., pl. honuri

hon s. n., pl. honuri

hon s. n., pl. honuri